SFINȚII
În Noul Testament, cuvântul acesta este tradus “sfânt” și este folosit chiar și pentru Duhul “Sfânt”. Cum pot fi numiți “sfinți” niște păcătoși, fie ei chiar și iertați? Pentru că Dumnezeu ne vede pe noi “în” Hristos, în care ne-am încrezut, El fiind desăvârșit. Atunci când cineva se încrede în Hristos Isus pentru mântuire, nu numai că păcatele lui sunt iertate, dar este și făcut o “făptură nouă” în Hristos și primește neprihănirea Lui! (Vezi NEPRIHĂNIRE) Dumnezeu este Acela care face asta pentru ca nimeni să nu se gândească la altcineva (sau la sine) că ar fi mai mult decât este: “pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu. Și voi, prin El, sunteți în Hristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înțelepciune, neprihănire, sfințire și răscumpărare, pentru ca, după cum este scris: „Cine se laudă să se laude în Domnul.” (I Corinteni 1:29-31) “Căci, în Hristos Isus, nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur nu sunt nimic, ci a fi o făptură nouă.” (Galateni 6:15 și II Corinteni 5:17)
Datorită numeroaselor referințe cu privire la “sfinți” (peste 60) în Noul Testament și a modului în care cuvântul este folosit, se poate vedea că toți creștinii sunt numiți sfinți. “Deci vouă tuturor, care sunteți preaiubiți ai lui Dumnezeu în Roma, chemați să fiți sfinți” (Romani 1:7), “către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, către cei ce au fost sfințiți în Hristos Isus, chemați să fie sfinți…” (I Corinteni 1:2), “căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii, ca în toate bisericile sfinților.” (I Corinteni 14:33) “Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, către sfinții care sunt în Efes și credincioșii în Hristos Isus” (Efeseni 1:1), “Pavel și Timotei, robi ai lui Isus Hristos, către toți sfinții în Hristos Isus care sunt în Filipi…” (Filipeni 1:1). Observați faptul că sfinții erau încă în viață! Nu ca în unele biserici care decid cine a fost sfânt la mulți ani după moartea acestuia. Și Dumnezeu este Acela care face pe bărbați și pe femei sfinți, nu un comitet sau o comisie. Chiar dacă o biserică nu susține că aceasta ar fi făcut un om să fie sfânt, ci doar recunoaște oficial că a fost un sfânt, oricum, în Biblie, toți credincioșii sunt sfinți și nici nu a fost alcătuit vreun comitet sau vreo comisie ca să numere câte minuni sau fapte bune a făcut un credincios decedat, după care să “voteze” pentru sau împotriva acelui sfânt. Apostolul Petru a mers în două comunități mici, unde locuiau “sfinții”, dar aceștia nu făceau minuni. Petru a fost chemat acolo ca să facă o minune (Faptele Apostolilor 9:32-35 și 36-41). Totodată, creștinii au fost numiți “sfinți”, nu pentru că erau fără de păcat, ci datorită Mântuitorului lor, care este fără de păcat, chiar și cei din biserica “carnală, firească”, care era în Corint, creștinii erau numiți “sfinți” (I Corinteni 1:2 & 3:1). Nu s-a rugat nimeni în Biblie la cei morți (“sfinți”), așa cum fac unii astăzi. (Vezi RUGĂCIUNEA, vezi MIJLOCITORUL)
SINGURĂTATEA (Vezi PRIETENI, vezi CĂSĂTORIE)
În Noul Testament, cuvântul acesta este tradus “sfânt” și este folosit chiar și pentru Duhul “Sfânt”. Cum pot fi numiți “sfinți” niște păcătoși, fie ei chiar și iertați? Pentru că Dumnezeu ne vede pe noi “în” Hristos, în care ne-am încrezut, El fiind desăvârșit. Atunci când cineva se încrede în Hristos Isus pentru mântuire, nu numai că păcatele lui sunt iertate, dar este și făcut o “făptură nouă” în Hristos și primește neprihănirea Lui! (Vezi NEPRIHĂNIRE) Dumnezeu este Acela care face asta pentru ca nimeni să nu se gândească la altcineva (sau la sine) că ar fi mai mult decât este: “pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu. Și voi, prin El, sunteți în Hristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înțelepciune, neprihănire, sfințire și răscumpărare, pentru ca, după cum este scris: „Cine se laudă să se laude în Domnul.” (I Corinteni 1:29-31) “Căci, în Hristos Isus, nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur nu sunt nimic, ci a fi o făptură nouă.” (Galateni 6:15 și II Corinteni 5:17)
Datorită numeroaselor referințe cu privire la “sfinți” (peste 60) în Noul Testament și a modului în care cuvântul este folosit, se poate vedea că toți creștinii sunt numiți sfinți. “Deci vouă tuturor, care sunteți preaiubiți ai lui Dumnezeu în Roma, chemați să fiți sfinți” (Romani 1:7), “către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, către cei ce au fost sfințiți în Hristos Isus, chemați să fie sfinți…” (I Corinteni 1:2), “căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii, ca în toate bisericile sfinților.” (I Corinteni 14:33) “Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, către sfinții care sunt în Efes și credincioșii în Hristos Isus” (Efeseni 1:1), “Pavel și Timotei, robi ai lui Isus Hristos, către toți sfinții în Hristos Isus care sunt în Filipi…” (Filipeni 1:1). Observați faptul că sfinții erau încă în viață! Nu ca în unele biserici care decid cine a fost sfânt la mulți ani după moartea acestuia. Și Dumnezeu este Acela care face pe bărbați și pe femei sfinți, nu un comitet sau o comisie. Chiar dacă o biserică nu susține că aceasta ar fi făcut un om să fie sfânt, ci doar recunoaște oficial că a fost un sfânt, oricum, în Biblie, toți credincioșii sunt sfinți și nici nu a fost alcătuit vreun comitet sau vreo comisie ca să numere câte minuni sau fapte bune a făcut un credincios decedat, după care să “voteze” pentru sau împotriva acelui sfânt. Apostolul Petru a mers în două comunități mici, unde locuiau “sfinții”, dar aceștia nu făceau minuni. Petru a fost chemat acolo ca să facă o minune (Faptele Apostolilor 9:32-35 și 36-41). Totodată, creștinii au fost numiți “sfinți”, nu pentru că erau fără de păcat, ci datorită Mântuitorului lor, care este fără de păcat, chiar și cei din biserica “carnală, firească”, care era în Corint, creștinii erau numiți “sfinți” (I Corinteni 1:2 & 3:1). Nu s-a rugat nimeni în Biblie la cei morți (“sfinți”), așa cum fac unii astăzi. (Vezi RUGĂCIUNEA, vezi MIJLOCITORUL)
SINGURĂTATEA (Vezi PRIETENI, vezi CĂSĂTORIE)