SÂNGELE
“Căci viaţa trupului este în sânge. Vi l-am dat ca să-l puneţi pe altar, ca să slujească de ispăşire pentru sufletele voastre, căci prin viaţa din el face sângele ispăşire.” (Levetic 17:11) Se crede că preşedintele George Washington a murit deoarece doctorii acestuia nu au ţinut cont de acest verset. “Căci viaţa trupului este în sânge:” Ei au practicat “scurgerea sângelui” ca să iasă sângele “rău” din trup şi astfel Washington a murit. Biblia ne învaţă că pentru iertarea păcatelor este necesară o jertfă de sânge: “Şi, după Lege, aproape totul este curăţat cu sânge; şi fără vărsare de sânge nu este iertare.” (Evrei 9:22) Moartea lui Isus a fost o “vărsare de sânge” sacrificatoare pentru iertarea păcatelor noastre. Dacă Hristos ar fi fost lovit în cap, sugrumat, otrăvit etc., atunci Dumnezeu nu ar fi acceptat jertfa Acestuia pentru păcate. Orice altă moarte nu ar fi fost de-ajuns, pentru că “sângele face ispăşire pentru sufletele voastre.” În secolul 21, oamenii se cred prea “civilizaţi” ca să mai vorbească despre sângele lui Hristos. Biblia ne avertizează să nu considerăm sângele legământului ca fiind ceva “pângărit” (Evrei 10:29). Astăzi sunt versiuni ale Bibliei şi cărţi de cântări care au eliminat orice referire la sângele lui Hristos. În cer, răscumpăraţii Domnului vor cânta despre sângele Lui. (Apocalipsa 5:9)
Declaraţii de genul “Cred că Hristos şi-a vărsat sângele în timp ce murea pentru păcatele noastre” ar putea suna ca şi cum cel ce spune asta este de acord că sângele lui Hristos este necesar, dar nu asta înseamnă pentru el. Accentul lui este pe “în timp ce murea pentru păcatele noastre”; adică s-a-ntâmplat să şi verse sângele în acelaşi timp. Cina Domnului are două elemente, pâinea, care reprezintă trupul lui Hristos, şi paharul: “Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: „Beţi toţi din el; căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor.” (Matei 26:27-28) Credinţa în sângele lui Hristos este cea care aduce iertarea de păcate, nu paharul de la Cină, care doar reprezintă sângele lui Hristos. Dar ambele elemente, pâinea nedospită şi rodul viţei, sunt date pentru Cina Domnului şi Hristos a specificat ceea ce paharul reprezintă: “căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor”. Dacă cineva crede că pentru iertarea păcatelor a fost necesară numai moartea lui Hristos, atunci ar trebui să ia doar pâinea nedospită de la Cina Domnului şi să lase paharul.
“A Lui, care ne iubeşte, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său” (Apocalipsa 1:5). Biblia spune că suntem răscumpăraţi “cu sângele scump al lui Hristos” (I Petru 1:18-19). “În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său” (Efeseni 1:7), “în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor” (Coloseni 1:14 şi multe alte versete asemenea).
“Căci viaţa trupului este în sânge. Vi l-am dat ca să-l puneţi pe altar, ca să slujească de ispăşire pentru sufletele voastre, căci prin viaţa din el face sângele ispăşire.” (Levetic 17:11) Se crede că preşedintele George Washington a murit deoarece doctorii acestuia nu au ţinut cont de acest verset. “Căci viaţa trupului este în sânge:” Ei au practicat “scurgerea sângelui” ca să iasă sângele “rău” din trup şi astfel Washington a murit. Biblia ne învaţă că pentru iertarea păcatelor este necesară o jertfă de sânge: “Şi, după Lege, aproape totul este curăţat cu sânge; şi fără vărsare de sânge nu este iertare.” (Evrei 9:22) Moartea lui Isus a fost o “vărsare de sânge” sacrificatoare pentru iertarea păcatelor noastre. Dacă Hristos ar fi fost lovit în cap, sugrumat, otrăvit etc., atunci Dumnezeu nu ar fi acceptat jertfa Acestuia pentru păcate. Orice altă moarte nu ar fi fost de-ajuns, pentru că “sângele face ispăşire pentru sufletele voastre.” În secolul 21, oamenii se cred prea “civilizaţi” ca să mai vorbească despre sângele lui Hristos. Biblia ne avertizează să nu considerăm sângele legământului ca fiind ceva “pângărit” (Evrei 10:29). Astăzi sunt versiuni ale Bibliei şi cărţi de cântări care au eliminat orice referire la sângele lui Hristos. În cer, răscumpăraţii Domnului vor cânta despre sângele Lui. (Apocalipsa 5:9)
Declaraţii de genul “Cred că Hristos şi-a vărsat sângele în timp ce murea pentru păcatele noastre” ar putea suna ca şi cum cel ce spune asta este de acord că sângele lui Hristos este necesar, dar nu asta înseamnă pentru el. Accentul lui este pe “în timp ce murea pentru păcatele noastre”; adică s-a-ntâmplat să şi verse sângele în acelaşi timp. Cina Domnului are două elemente, pâinea, care reprezintă trupul lui Hristos, şi paharul: “Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: „Beţi toţi din el; căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor.” (Matei 26:27-28) Credinţa în sângele lui Hristos este cea care aduce iertarea de păcate, nu paharul de la Cină, care doar reprezintă sângele lui Hristos. Dar ambele elemente, pâinea nedospită şi rodul viţei, sunt date pentru Cina Domnului şi Hristos a specificat ceea ce paharul reprezintă: “căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor”. Dacă cineva crede că pentru iertarea păcatelor a fost necesară numai moartea lui Hristos, atunci ar trebui să ia doar pâinea nedospită de la Cina Domnului şi să lase paharul.
“A Lui, care ne iubeşte, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său” (Apocalipsa 1:5). Biblia spune că suntem răscumpăraţi “cu sângele scump al lui Hristos” (I Petru 1:18-19). “În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său” (Efeseni 1:7), “în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor” (Coloseni 1:14 şi multe alte versete asemenea).