NECAZUL CEL MARE (Vezi VREMURILE DE PE URMĂ)
NEPRIHĂNIREA
Strong’s spune: “integritate, virtute, puritate de viață, corectitudine, corectitudine de gândire, sentiment, și care acționează.” Noi ne naştem păcătoşi (Psalm 51:5, Romani 3:23), nici unul dintre noi nu a fost născut neprihănit. “După cum este scris: „Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar” (Romani 3:10). Neprihănirea omului, comparată cu neprihănirea lui Dumnezeu, este “mânjită”. “Toţi am ajuns ca nişte necuraţi, şi toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită…” (Isaia 64:6).
Cum putem fi cei drepţi? Neprihănirea lui Dumnezeu este primită în clipa în care ne încredem în Fiul Său Isus Hristos, ca să ne mântuiască. “Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire.” (Romani 10:10). “Căci ce zice Scriptura? „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire.” (Romani 4:3) “Pe când, celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socoteşte pe păcătos neprihănit, credinţa pe care o are el îi este socotită ca neprihănire.” (Romani 4:5). “Tot astfel, şi David numeşte fericit pe omul acela pe care Dumnezeu, fără fapte, îl socoteşte neprihănit…” (Romani 4:6). “Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat [Isus], El [Dumnezeu] L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El [Isus].” (II Corinteni 5:21).
De ce să ne agăţăm de neprihănirea noastră, când putem avea neprihănirea lui Dumnezeu? “Şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă” (Filipeni 3:9). “Le mărturisesc că ei au râvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere: pentru că, întrucât n-au cunoscut neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, au căutat să-şi pună înainte o neprihănire a lor înşişi şi nu s-au supus astfel neprihănirii pe care o dă Dumnezeu. Căci Hristos este sfârşitul Legii, pentru ca oricine crede în El să poată căpăta neprihănirea.” (Romani 10:2-4)
NEVESTELE (Vezi CĂSNICIA)
NEPRIHĂNIREA
Strong’s spune: “integritate, virtute, puritate de viață, corectitudine, corectitudine de gândire, sentiment, și care acționează.” Noi ne naştem păcătoşi (Psalm 51:5, Romani 3:23), nici unul dintre noi nu a fost născut neprihănit. “După cum este scris: „Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar” (Romani 3:10). Neprihănirea omului, comparată cu neprihănirea lui Dumnezeu, este “mânjită”. “Toţi am ajuns ca nişte necuraţi, şi toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită…” (Isaia 64:6).
Cum putem fi cei drepţi? Neprihănirea lui Dumnezeu este primită în clipa în care ne încredem în Fiul Său Isus Hristos, ca să ne mântuiască. “Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire.” (Romani 10:10). “Căci ce zice Scriptura? „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire.” (Romani 4:3) “Pe când, celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socoteşte pe păcătos neprihănit, credinţa pe care o are el îi este socotită ca neprihănire.” (Romani 4:5). “Tot astfel, şi David numeşte fericit pe omul acela pe care Dumnezeu, fără fapte, îl socoteşte neprihănit…” (Romani 4:6). “Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat [Isus], El [Dumnezeu] L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El [Isus].” (II Corinteni 5:21).
De ce să ne agăţăm de neprihănirea noastră, când putem avea neprihănirea lui Dumnezeu? “Şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă” (Filipeni 3:9). “Le mărturisesc că ei au râvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere: pentru că, întrucât n-au cunoscut neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, au căutat să-şi pună înainte o neprihănire a lor înşişi şi nu s-au supus astfel neprihănirii pe care o dă Dumnezeu. Căci Hristos este sfârşitul Legii, pentru ca oricine crede în El să poată căpăta neprihănirea.” (Romani 10:2-4)
NEVESTELE (Vezi CĂSNICIA)