PREŞTIINŢA (Ştiinţa dinainte)
“Eu am vestit de la început ce are să se întâmple şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit. Eu zic: „Hotărârile Mele vor rămâne în picioare şi Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea” (Isaia 46:10). Strong’s spune pentru “preştiinţă” = “a şti dinainte.” Sunt profeţii şi anumite evenimente, precum cele din Apocalipsa, care vor avea loc datorită simplului fapt că Dumnezeu aşa a planificat. Aşa cum omul are memorie şi poate să-şi amintească ce s-a întâmplat, tot aşa şi Dumnezeu poate să vadă viitorul la fel de clar ca şi trecutul, datorită ştiinţei mai dinainte a Lui. După cum spune Biblia, predestinarea (Strong = “a determina dinainte, a decide dinainte”) se bazează pe ceea ce ştie Dumnezeu că se va întâmpla. “Pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte…” (Romani 8:29, vezi Faptele Apostolilor 2:23 şi I Petru 1:2). Acum câţiva ani, mă duceam la un prieten acasă ca să ne uităm la un meci de fotbal american. Când eram pe drum, am reuşit să ascult la radioul din maşină câteva minute din meciul transmis în direct. La televizor s-a difuzat meciul înregistrat la 30 de minute de la începerea acestuia. Prietenul meu nu ştia că eu ştiam ce se va întâmpla în primele minute din meci. Înainte de a începe meciul, am spus prietenului meu că lovitura de începere va fi aiurea şi astfel mingea va fi recuperată de către echipa adversă. Prietenul meu s-a uitat la mine ca la un nebun. Dar s-a întâmplat exact aşa cum i-am spus eu că se va întâmpla şi prietenul meu s-a uitat la mine cu uimire, eu am ridicat din umeri şi am spus: “sunt deştept.” Desigur, nu creierul meu sau puterea minţii mele au făcut ca prima lovitură să fie aiurea şi ca echipa adversă să recupereze mingea, ci pur şi simplu am ştiut dinainte (Preştiinţa) ce se va întâmpla, de aceea am putut spune ce se va întâmpla! (Vezi PREDESTINAREA, vezi OMNISCIENŢA)
PREZERVAREA (Păstrarea, cu privire la Biblie)
După ce Dumnezeu a insuflat Cuvântul Său (Vezi INSUFLAREA) acesta ni s-a transmis nouă astăzi în nenumărate cópii, dar a avut grijă Dumnezeu să-l păstreze pentru noi sau avem doar o umbră a ceea ce a fost odată insuflat? Dacă nu avem astăzi o copie păstrată în chip providenţial, atunci la ce ne foloseşte?
Prezervarea ia ceea ce a fost inspirat de către Dumnezeu şi păstrează pentru noi. Cuvântul lui Dumnezeu nu este reinspirat de fiecare dată când este copiat, deoarece nu a pierdut niciodată inspiraţia. “Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.” (II Timotei 3:16-17) Atunci când Pavel a scris asta lui Timotei, s-a referit la Vechiul Testament (limba ebraică), care fusese completat cu 450 de ani înainte de Hristos. Nimeni nu crede că Pavel, Timotei, orice sinagogă sau biserică din acele zile ar fi avut manuscriptele originale! Ei aveau cópii care le-au fost transmise lor şi despre care credeau că sunt tot ceea ce aveau nevoie “pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.” Şi ei credeau că acestea aveau încă “insuflarea lui Dumnezeu”. Ei credeau că Dumnezeu este destul de mare pentru a da Scriptura şi pentru a o păstra până la vremea generaţiei lor. Trebuie să credem că asta a fost valabil doar pentru creştinii din primul secol şi că, mai târziu, Dumnezeu nu a mai putut face asta? Apostolul Pavel a scris mai multe cărţi în Noul Testament (limba greacă) decât oricare altul şi scrierile lui au fost considerate ca fiind Scripturi ca cele din Vechiul Testament. (II Petru 3:15-16, vezi INSPIRAŢIA)
Sunt multe promisiuni în Biblie cu privire la prezervare, atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament, am să dau doar câteva dintre acestea. “Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile.” (Matei 5:18, vezi şi 24:35, Luca 16:17, Psalm 100:5, 119:89, Isaia 59:21, I Petru 1:23-25, Apocalipsa 22:18-19). Hristos a spus că Scriptura va fi prezervată pe o perioadă care va depăşi existenţa pământului şi a cerurilor! “Iota” şi “frântura de slovă” sunt echivalenţele punctului de deasupra literei “i” sau a liniuţei de la litera “t” şi chiar şi acestea nu vor trece, pentru că fac parte “din lege”. Hristos a spus asta cu referire la “lege” (Vechiul Testament), pe care l-a citat şi nu a aruncat niciodată vreo umbră de îndoială asupra acestuia. Să spui că este păstrat doar în ceruri nu ar fi folosit nici lui Hristos, nici apostolilor care l-au citat şi nu ne-ar fi de niciun folos nici nouă astăzi. Pavel a spus “eu cred tot ce este scris în Lege şi în Proroci” (Faptele Apostolilor 24:14, vezi INSUFLAREA).
“Eu am vestit de la început ce are să se întâmple şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit. Eu zic: „Hotărârile Mele vor rămâne în picioare şi Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea” (Isaia 46:10). Strong’s spune pentru “preştiinţă” = “a şti dinainte.” Sunt profeţii şi anumite evenimente, precum cele din Apocalipsa, care vor avea loc datorită simplului fapt că Dumnezeu aşa a planificat. Aşa cum omul are memorie şi poate să-şi amintească ce s-a întâmplat, tot aşa şi Dumnezeu poate să vadă viitorul la fel de clar ca şi trecutul, datorită ştiinţei mai dinainte a Lui. După cum spune Biblia, predestinarea (Strong = “a determina dinainte, a decide dinainte”) se bazează pe ceea ce ştie Dumnezeu că se va întâmpla. “Pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte…” (Romani 8:29, vezi Faptele Apostolilor 2:23 şi I Petru 1:2). Acum câţiva ani, mă duceam la un prieten acasă ca să ne uităm la un meci de fotbal american. Când eram pe drum, am reuşit să ascult la radioul din maşină câteva minute din meciul transmis în direct. La televizor s-a difuzat meciul înregistrat la 30 de minute de la începerea acestuia. Prietenul meu nu ştia că eu ştiam ce se va întâmpla în primele minute din meci. Înainte de a începe meciul, am spus prietenului meu că lovitura de începere va fi aiurea şi astfel mingea va fi recuperată de către echipa adversă. Prietenul meu s-a uitat la mine ca la un nebun. Dar s-a întâmplat exact aşa cum i-am spus eu că se va întâmpla şi prietenul meu s-a uitat la mine cu uimire, eu am ridicat din umeri şi am spus: “sunt deştept.” Desigur, nu creierul meu sau puterea minţii mele au făcut ca prima lovitură să fie aiurea şi ca echipa adversă să recupereze mingea, ci pur şi simplu am ştiut dinainte (Preştiinţa) ce se va întâmpla, de aceea am putut spune ce se va întâmpla! (Vezi PREDESTINAREA, vezi OMNISCIENŢA)
PREZERVAREA (Păstrarea, cu privire la Biblie)
După ce Dumnezeu a insuflat Cuvântul Său (Vezi INSUFLAREA) acesta ni s-a transmis nouă astăzi în nenumărate cópii, dar a avut grijă Dumnezeu să-l păstreze pentru noi sau avem doar o umbră a ceea ce a fost odată insuflat? Dacă nu avem astăzi o copie păstrată în chip providenţial, atunci la ce ne foloseşte?
Prezervarea ia ceea ce a fost inspirat de către Dumnezeu şi păstrează pentru noi. Cuvântul lui Dumnezeu nu este reinspirat de fiecare dată când este copiat, deoarece nu a pierdut niciodată inspiraţia. “Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.” (II Timotei 3:16-17) Atunci când Pavel a scris asta lui Timotei, s-a referit la Vechiul Testament (limba ebraică), care fusese completat cu 450 de ani înainte de Hristos. Nimeni nu crede că Pavel, Timotei, orice sinagogă sau biserică din acele zile ar fi avut manuscriptele originale! Ei aveau cópii care le-au fost transmise lor şi despre care credeau că sunt tot ceea ce aveau nevoie “pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.” Şi ei credeau că acestea aveau încă “insuflarea lui Dumnezeu”. Ei credeau că Dumnezeu este destul de mare pentru a da Scriptura şi pentru a o păstra până la vremea generaţiei lor. Trebuie să credem că asta a fost valabil doar pentru creştinii din primul secol şi că, mai târziu, Dumnezeu nu a mai putut face asta? Apostolul Pavel a scris mai multe cărţi în Noul Testament (limba greacă) decât oricare altul şi scrierile lui au fost considerate ca fiind Scripturi ca cele din Vechiul Testament. (II Petru 3:15-16, vezi INSPIRAŢIA)
Sunt multe promisiuni în Biblie cu privire la prezervare, atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament, am să dau doar câteva dintre acestea. “Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile.” (Matei 5:18, vezi şi 24:35, Luca 16:17, Psalm 100:5, 119:89, Isaia 59:21, I Petru 1:23-25, Apocalipsa 22:18-19). Hristos a spus că Scriptura va fi prezervată pe o perioadă care va depăşi existenţa pământului şi a cerurilor! “Iota” şi “frântura de slovă” sunt echivalenţele punctului de deasupra literei “i” sau a liniuţei de la litera “t” şi chiar şi acestea nu vor trece, pentru că fac parte “din lege”. Hristos a spus asta cu referire la “lege” (Vechiul Testament), pe care l-a citat şi nu a aruncat niciodată vreo umbră de îndoială asupra acestuia. Să spui că este păstrat doar în ceruri nu ar fi folosit nici lui Hristos, nici apostolilor care l-au citat şi nu ne-ar fi de niciun folos nici nouă astăzi. Pavel a spus “eu cred tot ce este scris în Lege şi în Proroci” (Faptele Apostolilor 24:14, vezi INSUFLAREA).
