MÂNTUIREA
Este un “dar fără plată” (Romani 5:15-16). Dacă cineva lucrează o lună întreagă, după care angajatorul îi înmânează salariul în plic și spune: “uite, am un dar pentru tine”, angajatul ar putea foarte bine să spună: “am câștigat banii aceștia, îi merit, nu este nici un dar!” Darul este ceva pentru care altcineva a plătit! “Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani 6:23) “Plata” pentru păcat este moartea, despărțirea veșnică de Dumnezeu (Vezi IADUL). Slavă Domnului că Hristos a luat păcatul nostru asupra Lui și a murit în locul nostru. “Căci, pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită, a murit pentru cei nelegiuiți. Pentru un om neprihănit cu greu ar muri cineva; dar pentru binefăcătorul lui, poate că s-ar găsi cineva să moară. Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.” (Romani 5:6-8) S-a făcut plata pentru păcatele mele și pentru păcatele tale! Tot ce avem de făcut este să credem în El, ca să ne mântuiască. “Veniți totuși să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura, se vor face ca lâna.” (Isaia 1:18) Dacă cineva primește o amendă pentru parcare, judecătorului nu-i pasă cine o plătește, atâta timp cât amenda este plătită. Dumnezeu primește plata făcută de Fiul Său (pentru păcatele noastre și în locul nostru) pentru toți aceia care-și pun încrederea în El.
Păcatul este încălcarea Legii lui Dumnezeu (I Ioan 3:4). Și toți sunt păcătoși, deci, toată lumea are nevoie de “darul lui Dumnezeu”. “după cum este scris: „Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar:”, “Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu;” (Romani 3:10, 23). Un om poate fi cel mai bun din comunitatea lui, dar faptele lui bune nu vor plăti pentru cele rele (păcate). Ni se spune în scriptură că “harul” (ceva ce nu poate fi meritat) ne mântuiește, nu faptele noastre bune. “Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.” (Efeseni 2:8-9)
Omul de rând crede că atâta timp cât este bun, va ajunge în rai. Spune ceva de genul: “Cred în Dumnezeu și dacă sunt destul de bun o să merg în rai”. Dacă-l întrebi: “Când mori și stai în fața lui Dumnezeu, dacă te va întreba: ‘De ce te-aș mântui eu pe tine?’, ce ai răspunde?” Deseori va răspunde prin a înșira tot felul de lucruri bune pe care le-a făcut și tot felul de lucruri rele pe care nu le-a făcut. Asta, desigur, înseamnă că se încrede în el și în abilitățile sale! Dar “plata păcatului este moartea”, nu faptele bune, nu banii, nici măcar aurul. Cineva trebuie să plătească pentru păcatele noastre și singura plată pe care Dumnezeu o acceptă este “moartea” și “Hristos a murit pentru noi.” (Romani 5:8). Și a fost necesar ca moartea Lui să fie prin vărsarea sângelui (Evrei 9:22) și El să nu fi păcătuit niciodată (II Corinteni 5:21, I Petru 1:19). “Căci știți că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ați fost răscumpărați…ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur și fără prihană” (I Petru 1:18-19, vezi SÂNGELE).
Un om primește mântuirea prin a-L chema pe Hristos și a se încrede în El ca să-l mântuiască. Credința este singurul lucru pe care omul poate să-l facă fără să facă altceva! Din nou, Biblia spune: “Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință…”, harul ne mântuiește, dar este primit “prin credință”. Un dar, chiar dacă este fără plată, nu este al tău până nu îl primești! Deci, prin credința simplă, roagă-L pe Isus să te mântuiască. Nu vorbesc despre rugăciuni rostite de mulți încă de când erau copii și prin care totuși niciodată nu au rugat pe Hristos să îi mântuiască pentru ca să meargă și ei în rai. Și unii și-au pus încrederea în rugăciunile lor, nu în Hristos, ca să îi mântuiască. Și chiar dacă Îl roagă pe Hristos de o mie de ori să îi mântuiască, aceștia nu sunt mântuiți până în clipa în care ei se încred în El ca să fie mântuiți! Nimeni altcineva nu poate face asta în locul tău! Dacă părinții unui copil sunt creștini, asta este bine pentru ei, dar nu și pentru copilul lor, dacă acesta nu este mântuit. Când copilul lor este de ajuns de mare să înțeleagă ce este păcatul, atunci este de ajuns de mare ca să cheme personal pe Hristos și să fie mântuit. (Vezi VIAȚA VEȘNICĂ, vezi NĂSCUT DIN NOU, vezi HARUL)
Mântuirea nu este un process, ci este ceva care se petrece într-o clipă în timpul acestei vieți, înainte de moarte. “Dar Isus a zis femeii: „Credința ta te-a mântuit; du-te în pace.” (Luca 7:50, 18:42, vezi VIAȚA VEȘNICĂ) Nu te va mântui, ci la trecut, “te-a mântuit”. “Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință…” (Efeseni 2:8), din nou la timpul trecut, “ați fost”. “Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele și crede în Cel ce M-a trimis are viața veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață.” (Ioan 5:24) Deci, atunci când cineva cere lui Hristos să-l mântuiască, nu este un lucru care trebuie făcut în fiecare zi sau din când în când. Roagă-te în fiecare zi, dar mântuirea are loc doar o dată! Poți să chemi pe Domnul Isus chiar acum să intre în inima ta și să te mântuiască! Și El își va ține promisiunea și te va mântui dacă crezi, pentru că Dumnezeu nu minte niciodată (Vezi CREDINȚA). “Dacă mărturisești deci cu gura ta pe Isus ca Domn și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mântuit.” (Romani 10:9)
S-a spus că drumul către iad este marcat cu semnul “Amânare”. “Căci El zice: „La vremea potrivită, te-am ascultat; în ziua mântuirii, te-am ajutat. Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii .” (II Corinteni 6:2). Dumnezeu nu ne-a promis ziua de mâine! “Nu te făli cu ziua de mâine, căci nu știi ce poate aduce o zi.” (Proverbe 27:1)
În Biblie ni se spune să ne asigurăm că suntem mântuiți: “De aceea, fraților, căutați cu atât mai mult să vă întăriți chemarea și alegerea voastră” (II Petru 1:10). După moarte este prea târziu ca cineva să afle dacă este sau nu mântuit! Dar putem ști dacă suntem mântuiți? Dacă predicatorul spune că sunt mântuit este asta de ajuns? Vorbim aici despre sufletul nostru, deci trebuie să ne asigurăm: “să căutăm cu atât mai mult”! “Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde sufletul?” (Matei 16:26) Nu este nimic mai important, căci chiar dacă “vei câștiga toată lumea”, dar vei sfârși în iad, la ce ți-ar folosi?! Biblia spune: “V-am scris aceste lucruri ca să știți că voi care credeți în Numele Fiului lui Dumnezeu aveți viața veșnică.” (I Ioan 5:11-13) Versetul acesta spune că este “scris” pentru ca voi să “știți” că “aveți” viață veșnică! Dacă Biblia spune că ești mântuit, atunci ești mântuit! Nu mai este opinia omului, ci Cuvântul lui Dumnezeu. Siguranța mântuirii noastre nu este bazată pe simțămintele noastre, care se pot schimba (vezi TRĂIRILE, EXPERIENȚELE), ci pe Hristos și pe Cuvântul Său. Dacă cel rău ar spune: “Nu ești mântuit, Dumnezeu nu te iubește!”, ai crede mai degrabă îndoielile lui sau ceea ce Dumnezeu a spus? “Fiindcă „oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.” (Romani 10:13)
Nu Dumnezeu este cel ce a complicat mântuirea, ci omul. Acum mulți ani în urmă am crezut că mântuirea pe care Dumnezeu o oferă în Biblie este “prea ușoară”. Dar după ce am citit și am studiat Biblia, am ajuns să cred că este adevărat (Romani 10:17) și atunci a trebuit să decid ce fac cu privire la aceasta. Nu a fost modul meu, ci calea lui Dumnezeu și am știut că Dumnezeu nu o să o schimbe pentru mine! Deci, înainte ca să rog pe Hristos să mă mântuiască, am luat credința pe care o aveam în mine și în religia mea și am chemat pe Hristos să mă mântuiască. Dacă Hristos nu mă duce în rai, atunci eu nu o să ajung niciodată acolo, pentru că toată credința mea este în El, nu mă încred în nimeni altul și în nimic altceva ca să mă mântuiască. Dar cred că pot avea încredere în Cuvântul Său: “i-a scos afară și le-a zis: „Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?” Pavel și Sila i-au răspuns: „Crede în Domnul Isus, și vei fi mântuit tu și casa ta.” (Faptele Apostolilor 16:30-31) De ce ar mai fi întrebat cum poate fi mântuit, dacă nimeni nu poate ști? Și de ce i-au spus cum, dacă nimeni nu poate fi sigur? (Vezi VIAȚĂ VEȘNICĂ)
Când Isus Hristos a murit pe cruce, au fost acolo alţi doi bărbaţi care au murit în aceeaşi zi. Amândoi au încălcat porunca a opta, “Să nu furi”. Isus a dus pe unul din ei în rai, dar nu şi pe celălalt. Care a fost diferenţa? Amândoi au crezut că Isus a existat, deoarece au vorbit cu El, dar numai unul din cei doi s-a încrezut în Isus pentru mântuire. Acesta este cel care a recunoscut că este păcătos şi că merită pedeapsa pentru crimele sale, de aceea a spus “primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre…”. Nu a căutat scuze pentru păcatele sale, ci s-a uitat la Isus, singurul care ar fi putut să-l ierte, şi-a pus credinţa în Hristos şi L-a rugat să-l mântuiască, spunându-I “Doamne, adu-Ţi aminte de mine, când vei veni în Împărăţia Ta! Isus a răspuns: Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.” (Luca 23:42-43) Spune lui Isus: “Doamne, adu-Ţi aminte de mine, vreau să merg în Împărăţia Ta când voi muri. Te rog să mântuieşti sufletul meu şi te rog să ierţi toate păcatele mele. Te rog să trăieşti viaţa Ta în mine.”
“Fiindcă oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit” (Romani 10:13)
Este un “dar fără plată” (Romani 5:15-16). Dacă cineva lucrează o lună întreagă, după care angajatorul îi înmânează salariul în plic și spune: “uite, am un dar pentru tine”, angajatul ar putea foarte bine să spună: “am câștigat banii aceștia, îi merit, nu este nici un dar!” Darul este ceva pentru care altcineva a plătit! “Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani 6:23) “Plata” pentru păcat este moartea, despărțirea veșnică de Dumnezeu (Vezi IADUL). Slavă Domnului că Hristos a luat păcatul nostru asupra Lui și a murit în locul nostru. “Căci, pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită, a murit pentru cei nelegiuiți. Pentru un om neprihănit cu greu ar muri cineva; dar pentru binefăcătorul lui, poate că s-ar găsi cineva să moară. Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.” (Romani 5:6-8) S-a făcut plata pentru păcatele mele și pentru păcatele tale! Tot ce avem de făcut este să credem în El, ca să ne mântuiască. “Veniți totuși să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura, se vor face ca lâna.” (Isaia 1:18) Dacă cineva primește o amendă pentru parcare, judecătorului nu-i pasă cine o plătește, atâta timp cât amenda este plătită. Dumnezeu primește plata făcută de Fiul Său (pentru păcatele noastre și în locul nostru) pentru toți aceia care-și pun încrederea în El.
Păcatul este încălcarea Legii lui Dumnezeu (I Ioan 3:4). Și toți sunt păcătoși, deci, toată lumea are nevoie de “darul lui Dumnezeu”. “după cum este scris: „Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar:”, “Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu;” (Romani 3:10, 23). Un om poate fi cel mai bun din comunitatea lui, dar faptele lui bune nu vor plăti pentru cele rele (păcate). Ni se spune în scriptură că “harul” (ceva ce nu poate fi meritat) ne mântuiește, nu faptele noastre bune. “Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.” (Efeseni 2:8-9)
Omul de rând crede că atâta timp cât este bun, va ajunge în rai. Spune ceva de genul: “Cred în Dumnezeu și dacă sunt destul de bun o să merg în rai”. Dacă-l întrebi: “Când mori și stai în fața lui Dumnezeu, dacă te va întreba: ‘De ce te-aș mântui eu pe tine?’, ce ai răspunde?” Deseori va răspunde prin a înșira tot felul de lucruri bune pe care le-a făcut și tot felul de lucruri rele pe care nu le-a făcut. Asta, desigur, înseamnă că se încrede în el și în abilitățile sale! Dar “plata păcatului este moartea”, nu faptele bune, nu banii, nici măcar aurul. Cineva trebuie să plătească pentru păcatele noastre și singura plată pe care Dumnezeu o acceptă este “moartea” și “Hristos a murit pentru noi.” (Romani 5:8). Și a fost necesar ca moartea Lui să fie prin vărsarea sângelui (Evrei 9:22) și El să nu fi păcătuit niciodată (II Corinteni 5:21, I Petru 1:19). “Căci știți că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ați fost răscumpărați…ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur și fără prihană” (I Petru 1:18-19, vezi SÂNGELE).
Un om primește mântuirea prin a-L chema pe Hristos și a se încrede în El ca să-l mântuiască. Credința este singurul lucru pe care omul poate să-l facă fără să facă altceva! Din nou, Biblia spune: “Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință…”, harul ne mântuiește, dar este primit “prin credință”. Un dar, chiar dacă este fără plată, nu este al tău până nu îl primești! Deci, prin credința simplă, roagă-L pe Isus să te mântuiască. Nu vorbesc despre rugăciuni rostite de mulți încă de când erau copii și prin care totuși niciodată nu au rugat pe Hristos să îi mântuiască pentru ca să meargă și ei în rai. Și unii și-au pus încrederea în rugăciunile lor, nu în Hristos, ca să îi mântuiască. Și chiar dacă Îl roagă pe Hristos de o mie de ori să îi mântuiască, aceștia nu sunt mântuiți până în clipa în care ei se încred în El ca să fie mântuiți! Nimeni altcineva nu poate face asta în locul tău! Dacă părinții unui copil sunt creștini, asta este bine pentru ei, dar nu și pentru copilul lor, dacă acesta nu este mântuit. Când copilul lor este de ajuns de mare să înțeleagă ce este păcatul, atunci este de ajuns de mare ca să cheme personal pe Hristos și să fie mântuit. (Vezi VIAȚA VEȘNICĂ, vezi NĂSCUT DIN NOU, vezi HARUL)
Mântuirea nu este un process, ci este ceva care se petrece într-o clipă în timpul acestei vieți, înainte de moarte. “Dar Isus a zis femeii: „Credința ta te-a mântuit; du-te în pace.” (Luca 7:50, 18:42, vezi VIAȚA VEȘNICĂ) Nu te va mântui, ci la trecut, “te-a mântuit”. “Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință…” (Efeseni 2:8), din nou la timpul trecut, “ați fost”. “Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele și crede în Cel ce M-a trimis are viața veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață.” (Ioan 5:24) Deci, atunci când cineva cere lui Hristos să-l mântuiască, nu este un lucru care trebuie făcut în fiecare zi sau din când în când. Roagă-te în fiecare zi, dar mântuirea are loc doar o dată! Poți să chemi pe Domnul Isus chiar acum să intre în inima ta și să te mântuiască! Și El își va ține promisiunea și te va mântui dacă crezi, pentru că Dumnezeu nu minte niciodată (Vezi CREDINȚA). “Dacă mărturisești deci cu gura ta pe Isus ca Domn și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mântuit.” (Romani 10:9)
S-a spus că drumul către iad este marcat cu semnul “Amânare”. “Căci El zice: „La vremea potrivită, te-am ascultat; în ziua mântuirii, te-am ajutat. Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii .” (II Corinteni 6:2). Dumnezeu nu ne-a promis ziua de mâine! “Nu te făli cu ziua de mâine, căci nu știi ce poate aduce o zi.” (Proverbe 27:1)
În Biblie ni se spune să ne asigurăm că suntem mântuiți: “De aceea, fraților, căutați cu atât mai mult să vă întăriți chemarea și alegerea voastră” (II Petru 1:10). După moarte este prea târziu ca cineva să afle dacă este sau nu mântuit! Dar putem ști dacă suntem mântuiți? Dacă predicatorul spune că sunt mântuit este asta de ajuns? Vorbim aici despre sufletul nostru, deci trebuie să ne asigurăm: “să căutăm cu atât mai mult”! “Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde sufletul?” (Matei 16:26) Nu este nimic mai important, căci chiar dacă “vei câștiga toată lumea”, dar vei sfârși în iad, la ce ți-ar folosi?! Biblia spune: “V-am scris aceste lucruri ca să știți că voi care credeți în Numele Fiului lui Dumnezeu aveți viața veșnică.” (I Ioan 5:11-13) Versetul acesta spune că este “scris” pentru ca voi să “știți” că “aveți” viață veșnică! Dacă Biblia spune că ești mântuit, atunci ești mântuit! Nu mai este opinia omului, ci Cuvântul lui Dumnezeu. Siguranța mântuirii noastre nu este bazată pe simțămintele noastre, care se pot schimba (vezi TRĂIRILE, EXPERIENȚELE), ci pe Hristos și pe Cuvântul Său. Dacă cel rău ar spune: “Nu ești mântuit, Dumnezeu nu te iubește!”, ai crede mai degrabă îndoielile lui sau ceea ce Dumnezeu a spus? “Fiindcă „oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.” (Romani 10:13)
Nu Dumnezeu este cel ce a complicat mântuirea, ci omul. Acum mulți ani în urmă am crezut că mântuirea pe care Dumnezeu o oferă în Biblie este “prea ușoară”. Dar după ce am citit și am studiat Biblia, am ajuns să cred că este adevărat (Romani 10:17) și atunci a trebuit să decid ce fac cu privire la aceasta. Nu a fost modul meu, ci calea lui Dumnezeu și am știut că Dumnezeu nu o să o schimbe pentru mine! Deci, înainte ca să rog pe Hristos să mă mântuiască, am luat credința pe care o aveam în mine și în religia mea și am chemat pe Hristos să mă mântuiască. Dacă Hristos nu mă duce în rai, atunci eu nu o să ajung niciodată acolo, pentru că toată credința mea este în El, nu mă încred în nimeni altul și în nimic altceva ca să mă mântuiască. Dar cred că pot avea încredere în Cuvântul Său: “i-a scos afară și le-a zis: „Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?” Pavel și Sila i-au răspuns: „Crede în Domnul Isus, și vei fi mântuit tu și casa ta.” (Faptele Apostolilor 16:30-31) De ce ar mai fi întrebat cum poate fi mântuit, dacă nimeni nu poate ști? Și de ce i-au spus cum, dacă nimeni nu poate fi sigur? (Vezi VIAȚĂ VEȘNICĂ)
Când Isus Hristos a murit pe cruce, au fost acolo alţi doi bărbaţi care au murit în aceeaşi zi. Amândoi au încălcat porunca a opta, “Să nu furi”. Isus a dus pe unul din ei în rai, dar nu şi pe celălalt. Care a fost diferenţa? Amândoi au crezut că Isus a existat, deoarece au vorbit cu El, dar numai unul din cei doi s-a încrezut în Isus pentru mântuire. Acesta este cel care a recunoscut că este păcătos şi că merită pedeapsa pentru crimele sale, de aceea a spus “primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre…”. Nu a căutat scuze pentru păcatele sale, ci s-a uitat la Isus, singurul care ar fi putut să-l ierte, şi-a pus credinţa în Hristos şi L-a rugat să-l mântuiască, spunându-I “Doamne, adu-Ţi aminte de mine, când vei veni în Împărăţia Ta! Isus a răspuns: Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.” (Luca 23:42-43) Spune lui Isus: “Doamne, adu-Ţi aminte de mine, vreau să merg în Împărăţia Ta când voi muri. Te rog să mântuieşti sufletul meu şi te rog să ierţi toate păcatele mele. Te rog să trăieşti viaţa Ta în mine.”
“Fiindcă oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit” (Romani 10:13)
