INSUFLAREA (INSPIRAŢIA)
Insuflarea este credinţa că Dumnezeu l-a folosit pe om ca să scrie Biblia, aşa cum nici o altă carte nu a fost şi nici nu o să mai fie scrisă: “toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire” (II Timotei 3:16). Strong’s spune despre cuvântul insuflare că provine din două cuvinte, “Dumnezeu a suflat”, asta însemnând că Scripturile nu sunt insuflate de către om, ci de către Dumnezeu. “Căci nicio prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt.” (II Petru 1:21) Aşa cum cineva ţine în mâna lui un stilou şi scrie, tot aşa apostolii şi prorocii lui Dumnezeu au vorbit fiind “mânaţi” de către Duhul lui Dumnezeu. Chiar dacă apostolii au scris la câţiva ani după ce Hristos S-a înălţat la ceruri, aceştia nu au fost lăsaţi la mila memoriei lor pentru a-şi aduce aminte ceea ce a spus Hristos sau ce s-a întâmplat în zilele acelea. Ioan 14:26 spune: “Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.” Apostolul Pavel a scris în Noul Testament mai multe cărţi decât toţi ceilalţi la un loc, iar scrierile sale au fost considerate scripturi, ca cele din Vechiul Testament. “Să credeţi că îndelunga răbdare a Domnului nostru este mântuire, cum v-a scris şi preaiubitul nostru frate Pavel, după înţelepciunea dată lui, ca şi în toate epistolele lui, când vorbeşte despre lucrurile acestea. În ele sunt unele lucruri grele de înţeles pe care cei neştiutori şi nestatornici le răstălmăcesc ca şi pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor.” (II Petru 3:15-16) “Dacă crede cineva că este proroc sau insuflat de Dumnezeu, să înţeleagă că ce vă scriu eu este o poruncă a Domnului.” (I Corinteni 14:37)
Când Dumnezeu a insuflat Scriptura, nu au fost doar gânduri insuflate. Cuvintele din Biblie sunt chiar cuvintele lui Dumnezeu. Aceia pe care Dumnezeu i-a ales să scrie Cuvântul Său nu au fost lăsaţi să formuleze în cuvintele lor. “Apoi Domnul Şi-a întins mâna şi mi-a atins gura. Şi Domnul mi-a zis: „Iată, pun cuvintele Mele în gura ta.” (Ieremia 1:9) Dumnezeu nu a fost limitat de vocabularul acestora, după cum nu a fost limitat nici de vocabularul măgăriţei lui Balaam atunci când “Domnul a deschis gura măgăriţei” şi aceasta a vorbit (Numeri 22:28-30). Dumnezeu a luat oamenii Săi şi le-a folosit personalităţile, mediul din care proveneau aceştia şi limba pe care o vorbeau pentru a comunica Cuvântul Său. Din nou, analogia pe care am folosit-o înainte despre stiloul care este mişcat de mână, pot alege un stilou cu cerneală albastră, roşie sau orice culoare aleg eu, totuşi stiloul este în mâna mea şi este “mânat” de mine. Cei ce au scris în Biblie nu au înţeles întotdeauna ceea ce au scris, de aceea nu este posibil ca aceştia să fi fost lăsaţi să scrie cu cuvintele lor. “Eu am auzit, dar n-am înţeles; şi am zis: „Domnul meu, care va fi sfârşitul acestor lucruri?” El a răspuns: „Du-te, Daniele! Căci cuvintele acestea vor fi ascunse şi pecetluite până la vremea sfârşitului.” (Daniel 12:8-9, vezi PREZERVAREA)
Insuflarea este credinţa că Dumnezeu l-a folosit pe om ca să scrie Biblia, aşa cum nici o altă carte nu a fost şi nici nu o să mai fie scrisă: “toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire” (II Timotei 3:16). Strong’s spune despre cuvântul insuflare că provine din două cuvinte, “Dumnezeu a suflat”, asta însemnând că Scripturile nu sunt insuflate de către om, ci de către Dumnezeu. “Căci nicio prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt.” (II Petru 1:21) Aşa cum cineva ţine în mâna lui un stilou şi scrie, tot aşa apostolii şi prorocii lui Dumnezeu au vorbit fiind “mânaţi” de către Duhul lui Dumnezeu. Chiar dacă apostolii au scris la câţiva ani după ce Hristos S-a înălţat la ceruri, aceştia nu au fost lăsaţi la mila memoriei lor pentru a-şi aduce aminte ceea ce a spus Hristos sau ce s-a întâmplat în zilele acelea. Ioan 14:26 spune: “Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.” Apostolul Pavel a scris în Noul Testament mai multe cărţi decât toţi ceilalţi la un loc, iar scrierile sale au fost considerate scripturi, ca cele din Vechiul Testament. “Să credeţi că îndelunga răbdare a Domnului nostru este mântuire, cum v-a scris şi preaiubitul nostru frate Pavel, după înţelepciunea dată lui, ca şi în toate epistolele lui, când vorbeşte despre lucrurile acestea. În ele sunt unele lucruri grele de înţeles pe care cei neştiutori şi nestatornici le răstălmăcesc ca şi pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor.” (II Petru 3:15-16) “Dacă crede cineva că este proroc sau insuflat de Dumnezeu, să înţeleagă că ce vă scriu eu este o poruncă a Domnului.” (I Corinteni 14:37)
Când Dumnezeu a insuflat Scriptura, nu au fost doar gânduri insuflate. Cuvintele din Biblie sunt chiar cuvintele lui Dumnezeu. Aceia pe care Dumnezeu i-a ales să scrie Cuvântul Său nu au fost lăsaţi să formuleze în cuvintele lor. “Apoi Domnul Şi-a întins mâna şi mi-a atins gura. Şi Domnul mi-a zis: „Iată, pun cuvintele Mele în gura ta.” (Ieremia 1:9) Dumnezeu nu a fost limitat de vocabularul acestora, după cum nu a fost limitat nici de vocabularul măgăriţei lui Balaam atunci când “Domnul a deschis gura măgăriţei” şi aceasta a vorbit (Numeri 22:28-30). Dumnezeu a luat oamenii Săi şi le-a folosit personalităţile, mediul din care proveneau aceştia şi limba pe care o vorbeau pentru a comunica Cuvântul Său. Din nou, analogia pe care am folosit-o înainte despre stiloul care este mişcat de mână, pot alege un stilou cu cerneală albastră, roşie sau orice culoare aleg eu, totuşi stiloul este în mâna mea şi este “mânat” de mine. Cei ce au scris în Biblie nu au înţeles întotdeauna ceea ce au scris, de aceea nu este posibil ca aceştia să fi fost lăsaţi să scrie cu cuvintele lor. “Eu am auzit, dar n-am înţeles; şi am zis: „Domnul meu, care va fi sfârşitul acestor lucruri?” El a răspuns: „Du-te, Daniele! Căci cuvintele acestea vor fi ascunse şi pecetluite până la vremea sfârşitului.” (Daniel 12:8-9, vezi PREZERVAREA)
