COPIII
Copiii sunt “o moştenire de la Domnul, rodul pântecelui este o răsplată dată de El.” (Psalm 127:3) În Biblie, copiii sunt consideraţi ca fiind o binecuvântare (Psalm 127:3-5, I Cronici 26:4-5). “Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, căci este drept. „Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta” este cea dintâi poruncă însoţită de o făgăduinţă „ca să fii fericit şi să trăieşti multă vreme pe pământ.” Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i în mustrarea şi învăţătura Domnului.” (Efeseni 6:1-4) Taţii au responsabilitatea de a învăţa pe copii să se roage, să meargă la biserică şi să citească Biblia. Unii gândesc că cei mici sunt prea mici ca să înţeleagă şi să poată învăţa ceva spiritual, de aceea ar trebui să fie lăsaţi acasă, dar Isus a spus “Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi; căci Împărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei.” (Marcu 10:14)
Mare parte a vieţii mele de creştin am lucrat şase zile pe săptămână şi una m-am odihnit, dar, dacă aş putea să dau timpul înapoi, aş pune deoparte două zile pe săptămână: una ca să mă odihnesc, iar cealaltă să o petrec cu familia. Cred că orice timp în plus cu copiii ar fi fost foarte benefic. Sunt mult mai multe lucruri implicate în creşterea copiilor decât am crezut eu şi îmi doresc să fi început mai devreme să mă rog în fiecare zi pentru fiecare dintre ei în parte.
“Am hrănit şi am crescut nişte copii, dar ei s-au răsculat împotriva Mea.” (Isaia 1:2) Domnul vorbeşte în acest verset şi chiar dacă El este Cel ce a crescut aceşti copii, ei s-au răsculat împotriva Lui. În creşterea copiilor, Dumnezeu poate face o treabă mult mai bună decât orice alt părinte şi totuşi copiii pot să nu asculte, nici chiar pe Dumnezeu. “Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” (Proverbe 22:6) Versetul acesta a fost folosit pentru a susţine că dacă copiii nu sunt cum ar trebui, vina este a părinţilor. Oricum, versetul acesta nu spune că aceştia vor fi mântuiţi sau duhovniceşti, şi Biblia spune că “Fiul nu va purta nelegiuirea tatălui său, şi tatăl nu va purta nelegiuirea fiului său.” (Ezechiel 18:20)
Nu poate fi negat faptul că unii părinţi fac o treabă mult mai bună decât alţii; şi totuşi cunosc copii din familii bune care au sfârşit-o rău şi copii din familii rele care au sfârşit-o bine. Este greu de găsit în Scriptură o familie ai cărei copii au fost toţi duhovniceşti. Cu siguranţă nu toţi copiii lui David sau cei ai marelui preot Eli sau ai prorocului Samuel au fost neprihăniţi. Nu putem da vina pe părinţii noştri, pe guvern sau pe Dumnezeu pentru felul în care vom fi. Cain şi Abel au avut aceaşi părinţi şi au crescut în acelaşi mediu, totuşi unul a fost martir, iar celălalt a fost un ucigaş.
Caută ajutorul lui Dumnezeu prin rugăciune în creşterea copiilor tăi şi, dacă este nevoie, posteşte. Şi în acelaşi timp urmează principiile biblice în creşterea copiilor (vezi CORECTAREA COPIILOR). Să nu fim prea mândri şi să ne încredem în înţelepciunea noastră pentru creşterea copiilor. Mai degrabă ar trebui să-l rugăm pe Dumnezeu care ni i-a dat să ne arate cum să-i creştem. “Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.” (Proverbe 3:6)
Copiii sunt “o moştenire de la Domnul, rodul pântecelui este o răsplată dată de El.” (Psalm 127:3) În Biblie, copiii sunt consideraţi ca fiind o binecuvântare (Psalm 127:3-5, I Cronici 26:4-5). “Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, căci este drept. „Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta” este cea dintâi poruncă însoţită de o făgăduinţă „ca să fii fericit şi să trăieşti multă vreme pe pământ.” Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i în mustrarea şi învăţătura Domnului.” (Efeseni 6:1-4) Taţii au responsabilitatea de a învăţa pe copii să se roage, să meargă la biserică şi să citească Biblia. Unii gândesc că cei mici sunt prea mici ca să înţeleagă şi să poată învăţa ceva spiritual, de aceea ar trebui să fie lăsaţi acasă, dar Isus a spus “Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi; căci Împărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei.” (Marcu 10:14)
Mare parte a vieţii mele de creştin am lucrat şase zile pe săptămână şi una m-am odihnit, dar, dacă aş putea să dau timpul înapoi, aş pune deoparte două zile pe săptămână: una ca să mă odihnesc, iar cealaltă să o petrec cu familia. Cred că orice timp în plus cu copiii ar fi fost foarte benefic. Sunt mult mai multe lucruri implicate în creşterea copiilor decât am crezut eu şi îmi doresc să fi început mai devreme să mă rog în fiecare zi pentru fiecare dintre ei în parte.
“Am hrănit şi am crescut nişte copii, dar ei s-au răsculat împotriva Mea.” (Isaia 1:2) Domnul vorbeşte în acest verset şi chiar dacă El este Cel ce a crescut aceşti copii, ei s-au răsculat împotriva Lui. În creşterea copiilor, Dumnezeu poate face o treabă mult mai bună decât orice alt părinte şi totuşi copiii pot să nu asculte, nici chiar pe Dumnezeu. “Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” (Proverbe 22:6) Versetul acesta a fost folosit pentru a susţine că dacă copiii nu sunt cum ar trebui, vina este a părinţilor. Oricum, versetul acesta nu spune că aceştia vor fi mântuiţi sau duhovniceşti, şi Biblia spune că “Fiul nu va purta nelegiuirea tatălui său, şi tatăl nu va purta nelegiuirea fiului său.” (Ezechiel 18:20)
Nu poate fi negat faptul că unii părinţi fac o treabă mult mai bună decât alţii; şi totuşi cunosc copii din familii bune care au sfârşit-o rău şi copii din familii rele care au sfârşit-o bine. Este greu de găsit în Scriptură o familie ai cărei copii au fost toţi duhovniceşti. Cu siguranţă nu toţi copiii lui David sau cei ai marelui preot Eli sau ai prorocului Samuel au fost neprihăniţi. Nu putem da vina pe părinţii noştri, pe guvern sau pe Dumnezeu pentru felul în care vom fi. Cain şi Abel au avut aceaşi părinţi şi au crescut în acelaşi mediu, totuşi unul a fost martir, iar celălalt a fost un ucigaş.
Caută ajutorul lui Dumnezeu prin rugăciune în creşterea copiilor tăi şi, dacă este nevoie, posteşte. Şi în acelaşi timp urmează principiile biblice în creşterea copiilor (vezi CORECTAREA COPIILOR). Să nu fim prea mândri şi să ne încredem în înţelepciunea noastră pentru creşterea copiilor. Mai degrabă ar trebui să-l rugăm pe Dumnezeu care ni i-a dat să ne arate cum să-i creştem. “Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.” (Proverbe 3:6)