CARISMATICĂ (Vezi VINDECAREA, vezi VORBIREA ÎN LIMBI)
MIŞCAREA ECUMENICĂ (Sau Ecumenism)
Este ideea de a uni toate denominaţiunile şi credinţele de dragul cooperării şi slujirii împreună. Pentru aceasta, trebuie date la o parte toate învăţăturile şi credinţele ce diferă, pentru a nu ofensa pe cei ce nu cred la fel, şi, în acelaşi timp, concentrare doar asupra învăţăturilor comune. Aceasta va sfârşi prin a fi un mare compromis, o încălcare a ceea ce Scriptura ne învaţă. În cele din urmă, ceea ce va face posibil să te pui de acord cu credinţele false de dragul unităţii, este faptul că “Dumnezeu e dragoste”. Unii cred că putem realiza mai multe dacă ne compromitem şi mergem braţ la braţ cu cei ce neagă marile adevăruri din Biblie. Isus nu a colaborat cu fariseii sau saducheii pentru a schimba Israelul şi lumea, ci mai degrabă i-a mustrat! Dacă cineva vrea să meargă la o persoană oficială care a fost aleasă şi să-i spună părerea cu privire la o chestiune morală, bine! Ioan Botezătorul a spus împăratului Irod părerea sa, fără să ceară ajutor fariseilor şi saducheilor; mai degrabă i-a mustrat (Matei 3:7-10). Cu siguranţă, aceasta trebuie făcută cu “înţelepciune”. Hristos nu a mustrat pe fiecare pe unde a mers, ci a tratat în mod diferit pe toţi cei pe care i-a întâlnit, de la caz la caz. Noi avem nevoie de înţelepciune de la El, pentru că a spus: “Fiţi, dar, înţelepţi ca şerpii şi fără răutate ca porumbeii.” (Matei 10:16) Nu vrem să îndepărtăm pe aceia pe care vrem să-i câştigăm. Trebuie să fim “plini de râvnă” (Galateni 4:18), dar nu fanatici, căci nu vom putea câştiga pentru Hristos pe aceia care ne urăsc sau pe care îi urâm; asta va face ca noi să fim o parte din problemă.
Sunt biserici astăzi care nu cred în învierea în trup a lui Hristos, ci susţin că a fost doar o înviere în duh, sau sunt biserici care se închină sâmbăta, nu duminica, sau care neagă infailibilitatea scripturilor sau care cred că cuvântul unui om este la fel sau mai presus decât Cuvântul lui Dumnezeu sau că Isus este doar una dintre căile spre Cer şi nu singura Cale etc. Să ignor eu toate aceste diferenţe doar pentru a avea loc sub o umbrelă mare a religiei? Cine ar trebui să conducă un astfel de grup? Pe cine vor ajuta? Nu este Hristos deajuns de puternic să împlinească lucruri fără ajutorul acestora? S-a spus că “Dumnezeu într-un singur om este o majoritate!”
Unii au citat Ioan capitolul 17, acolo unde Hristos se roagă pentru ca ucenicii lui “toţi să fie una”, ca motiv pentru a compromite adevărul în favoarea unităţii. Dar acelaşi capitol ne învaţă că suntem sfinţiţi prin “adevăr”! (Ioan 17:17-19) În Efeseni 4:3-5, ni se spune că, pentru a “păstra unirea”, trebuie să fie o învăţătură a marilor adevăruri din Biblie: “un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez” etc. Nu ne-a spus Isus să avem grijă la învăţăturile false ale altora? (Matei 16:6-11) Nu ne spune Biblia să ne “depărtăm” de cei cu învăţătură falsă? “Vă îndemn, fraţilor, să vă feriţi de cei ce fac dezbinări şi tulburare împotriva învăţăturii pe care aţi primit-o. Depărtaţi-vă de ei.” (Romani 16:17) Biblia spune “să luptaţi pentru credinţă.” (Iuda versetul 3) Hristos ne-a spus, “învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit” (Matei 28:20). Ar trebui să îmbrăţişăm învăţăturile care susţin că sunt mai multe căi către cer şi mai mulţi Hristoşi? “Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan 14:6) Au greşit apostolii când au zis: “În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi.”? (Faptele Apostolilor 4:12)
MIŞCAREA ECUMENICĂ (Sau Ecumenism)
Este ideea de a uni toate denominaţiunile şi credinţele de dragul cooperării şi slujirii împreună. Pentru aceasta, trebuie date la o parte toate învăţăturile şi credinţele ce diferă, pentru a nu ofensa pe cei ce nu cred la fel, şi, în acelaşi timp, concentrare doar asupra învăţăturilor comune. Aceasta va sfârşi prin a fi un mare compromis, o încălcare a ceea ce Scriptura ne învaţă. În cele din urmă, ceea ce va face posibil să te pui de acord cu credinţele false de dragul unităţii, este faptul că “Dumnezeu e dragoste”. Unii cred că putem realiza mai multe dacă ne compromitem şi mergem braţ la braţ cu cei ce neagă marile adevăruri din Biblie. Isus nu a colaborat cu fariseii sau saducheii pentru a schimba Israelul şi lumea, ci mai degrabă i-a mustrat! Dacă cineva vrea să meargă la o persoană oficială care a fost aleasă şi să-i spună părerea cu privire la o chestiune morală, bine! Ioan Botezătorul a spus împăratului Irod părerea sa, fără să ceară ajutor fariseilor şi saducheilor; mai degrabă i-a mustrat (Matei 3:7-10). Cu siguranţă, aceasta trebuie făcută cu “înţelepciune”. Hristos nu a mustrat pe fiecare pe unde a mers, ci a tratat în mod diferit pe toţi cei pe care i-a întâlnit, de la caz la caz. Noi avem nevoie de înţelepciune de la El, pentru că a spus: “Fiţi, dar, înţelepţi ca şerpii şi fără răutate ca porumbeii.” (Matei 10:16) Nu vrem să îndepărtăm pe aceia pe care vrem să-i câştigăm. Trebuie să fim “plini de râvnă” (Galateni 4:18), dar nu fanatici, căci nu vom putea câştiga pentru Hristos pe aceia care ne urăsc sau pe care îi urâm; asta va face ca noi să fim o parte din problemă.
Sunt biserici astăzi care nu cred în învierea în trup a lui Hristos, ci susţin că a fost doar o înviere în duh, sau sunt biserici care se închină sâmbăta, nu duminica, sau care neagă infailibilitatea scripturilor sau care cred că cuvântul unui om este la fel sau mai presus decât Cuvântul lui Dumnezeu sau că Isus este doar una dintre căile spre Cer şi nu singura Cale etc. Să ignor eu toate aceste diferenţe doar pentru a avea loc sub o umbrelă mare a religiei? Cine ar trebui să conducă un astfel de grup? Pe cine vor ajuta? Nu este Hristos deajuns de puternic să împlinească lucruri fără ajutorul acestora? S-a spus că “Dumnezeu într-un singur om este o majoritate!”
Unii au citat Ioan capitolul 17, acolo unde Hristos se roagă pentru ca ucenicii lui “toţi să fie una”, ca motiv pentru a compromite adevărul în favoarea unităţii. Dar acelaşi capitol ne învaţă că suntem sfinţiţi prin “adevăr”! (Ioan 17:17-19) În Efeseni 4:3-5, ni se spune că, pentru a “păstra unirea”, trebuie să fie o învăţătură a marilor adevăruri din Biblie: “un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez” etc. Nu ne-a spus Isus să avem grijă la învăţăturile false ale altora? (Matei 16:6-11) Nu ne spune Biblia să ne “depărtăm” de cei cu învăţătură falsă? “Vă îndemn, fraţilor, să vă feriţi de cei ce fac dezbinări şi tulburare împotriva învăţăturii pe care aţi primit-o. Depărtaţi-vă de ei.” (Romani 16:17) Biblia spune “să luptaţi pentru credinţă.” (Iuda versetul 3) Hristos ne-a spus, “învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit” (Matei 28:20). Ar trebui să îmbrăţişăm învăţăturile care susţin că sunt mai multe căi către cer şi mai mulţi Hristoşi? “Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan 14:6) Au greşit apostolii când au zis: “În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi.”? (Faptele Apostolilor 4:12)