BUCURIA
Este una dintre roadele Duhului (Galateni 5:22). Dacă îţi lipseşte bucuria, ar trebui să te rogi pentru aceasta, “nu aveţi, pentru că nu cereţi.” (Iacov 4:2) “Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi, şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.” (Ioan 16:24) “[P]lânsul îşi are vremea lui…” dar şi “râsul îşi are vremea lui…” (Eclesiastul 3:4). Unii doresc să rămână trişti, dar Dumnezeu nu vrea asta. S-a spus despre Rahela că “nu vrea să se mângâie pentru copiii ei, căci nu mai sunt.” (Ieremia 31:15) Unul dintre numele Duhului Sfânt este “Mângâietorul” (Ioan 14:16-18, 26), lasă pe Dumnezeu să te mângâie! Şi copilul împăratului David a murit: “Slujitorii lui i-au zis: „Ce înseamnă ceea ce faci? Când trăia copilul, posteai şi plângeai; şi acum, când a murit copilul, te scoli şi mănânci!” El a răspuns: „Când trăia copilul, posteam şi plângeam, căci ziceam: „Cine ştie dacă nu Se va îndura Domnul de mine şi dacă nu va trăi copilul?” Acum, când a murit, pentru ce să mai postesc? Pot să-l întorc în viaţă? Eu mă voi duce la el, dar el nu se va întoarce la mine.” (II Samuel 12:21-23) Dacă ar fi avut cineva motiv să rămână trist, acela ar fi fost David, deoarece i s-a spus că pruncul său va muri datorită păcatului său! (II Samuel 12:13-14) Dar împăratul David a luat o decizie raţională şi anume că nu va sta jos în praf pentru restul vieţii lui. “Fă-mă să aud veselie şi bucurie, şi oasele pe care le-ai zdrobit Tu, se vor bucura.” S-a rugat pentru bucurie după ce a păcătuit! “Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale şi sprijină-mă cu un duh de bunăvoinţă.” (Psalm 51:8, 12) David nu a cerut mântuirea înapoi pentru că nu a pierdut-o, ci a cerut lui Dumnezeu să-i dea înapoi “bucuria mântuirii Tale”, deoarece bucuria l-a părăsit în urma păcatului. Împăratul David a ştiut că nu poate câştiga pe alţii pentru Domnul dacă rămânea trist şi cu faţa lungă. Următorul verset spune (versetul 13): “Atunci voi învăţa căile Tale pe cei ce le calcă, şi păcătoşii se vor întoarce la Tine.”
Ascultarea de poruncile lui Dumnezeu aduce bucurie. “Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne în dragostea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân în dragostea Lui. V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să rămână în voi, şi bucuria voastră să fie deplină. Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unii pe alţii, cum v-am iubit Eu.” (Ioan 15:10-12)
Câştigarea altor suflete pentru Hristos aduce bucurie. “Căci cine este, în adevăr, nădejdea sau bucuria, sau cununa noastră de slavă? Nu sunteţi voi, înaintea Domnului nostru Isus Hristos, la venirea Lui? Da, voi sunteţi slava şi bucuria noastră.” (I Tesaloniceni 2:19-20)
Este bucurie şi la sfârşitul alergării “vreau numai să-mi sfârşesc cu bucurie calea şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus…” (Faptele Apostolilor 20:24, Eclesiastul 2:24). “Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea…” (Evrei 12:2). Din nou, dacă nu ai bucurie, atunci ar trebui să te rogi pentru asta: “nu aveţi, pentru că nu cereţi.” (Iacov 4:2, vezi FERICIREA)
Este una dintre roadele Duhului (Galateni 5:22). Dacă îţi lipseşte bucuria, ar trebui să te rogi pentru aceasta, “nu aveţi, pentru că nu cereţi.” (Iacov 4:2) “Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi, şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.” (Ioan 16:24) “[P]lânsul îşi are vremea lui…” dar şi “râsul îşi are vremea lui…” (Eclesiastul 3:4). Unii doresc să rămână trişti, dar Dumnezeu nu vrea asta. S-a spus despre Rahela că “nu vrea să se mângâie pentru copiii ei, căci nu mai sunt.” (Ieremia 31:15) Unul dintre numele Duhului Sfânt este “Mângâietorul” (Ioan 14:16-18, 26), lasă pe Dumnezeu să te mângâie! Şi copilul împăratului David a murit: “Slujitorii lui i-au zis: „Ce înseamnă ceea ce faci? Când trăia copilul, posteai şi plângeai; şi acum, când a murit copilul, te scoli şi mănânci!” El a răspuns: „Când trăia copilul, posteam şi plângeam, căci ziceam: „Cine ştie dacă nu Se va îndura Domnul de mine şi dacă nu va trăi copilul?” Acum, când a murit, pentru ce să mai postesc? Pot să-l întorc în viaţă? Eu mă voi duce la el, dar el nu se va întoarce la mine.” (II Samuel 12:21-23) Dacă ar fi avut cineva motiv să rămână trist, acela ar fi fost David, deoarece i s-a spus că pruncul său va muri datorită păcatului său! (II Samuel 12:13-14) Dar împăratul David a luat o decizie raţională şi anume că nu va sta jos în praf pentru restul vieţii lui. “Fă-mă să aud veselie şi bucurie, şi oasele pe care le-ai zdrobit Tu, se vor bucura.” S-a rugat pentru bucurie după ce a păcătuit! “Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale şi sprijină-mă cu un duh de bunăvoinţă.” (Psalm 51:8, 12) David nu a cerut mântuirea înapoi pentru că nu a pierdut-o, ci a cerut lui Dumnezeu să-i dea înapoi “bucuria mântuirii Tale”, deoarece bucuria l-a părăsit în urma păcatului. Împăratul David a ştiut că nu poate câştiga pe alţii pentru Domnul dacă rămânea trist şi cu faţa lungă. Următorul verset spune (versetul 13): “Atunci voi învăţa căile Tale pe cei ce le calcă, şi păcătoşii se vor întoarce la Tine.”
Ascultarea de poruncile lui Dumnezeu aduce bucurie. “Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne în dragostea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân în dragostea Lui. V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să rămână în voi, şi bucuria voastră să fie deplină. Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unii pe alţii, cum v-am iubit Eu.” (Ioan 15:10-12)
Câştigarea altor suflete pentru Hristos aduce bucurie. “Căci cine este, în adevăr, nădejdea sau bucuria, sau cununa noastră de slavă? Nu sunteţi voi, înaintea Domnului nostru Isus Hristos, la venirea Lui? Da, voi sunteţi slava şi bucuria noastră.” (I Tesaloniceni 2:19-20)
Este bucurie şi la sfârşitul alergării “vreau numai să-mi sfârşesc cu bucurie calea şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus…” (Faptele Apostolilor 20:24, Eclesiastul 2:24). “Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea…” (Evrei 12:2). Din nou, dacă nu ai bucurie, atunci ar trebui să te rogi pentru asta: “nu aveţi, pentru că nu cereţi.” (Iacov 4:2, vezi FERICIREA)