MINUNILE
Câteodată este tradus “semne”. Acestea sunt contrare legilor naturii, de aceea sunt numite “minuni”! Dumnezeu a făcut natura şi legile acesteia şi El poate să schimbe aceste legi şi să facă minuni oricând doreşte El. Creştinii pot astăzi, prin rugăciune, să cheme pe Domnul să lucreze, întrebarea care se pune este: pot să facă astăzi creştinii minunile pe care le-au făcut apostolii? “Apoi Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi şi le-a dat putere să scoată afară duhurile necurate şi să tămăduiască orice fel de boală şi orice fel de neputinţă.” (Matei 10:1, Marcu 3:14-19, Luca 9:1) Apostolilor li s-au dat puteri deosebite, pe care ceilalţi creştini nu le au şi nici nu le-au avut nici chiar în zilele apostolilor. II Corinteni 12:12 “Semnele unui apostol le-aţi avut printre voi în toată răbdarea, prin semne, puteri şi minuni care au fost făcute între voi.” Dacă acestea ar fi fost pentru orice creştin, atunci nu ar mai fi fost numite “semnele unui apostol”.
Unii au folosit Ioan 14:12 ca să înveţe că noi ar trebui să facem aceleaşi minuni ca şi apostolii. “Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl.” (Ioan 14:12) Dar în context, Hristos vorbeşte apostolilor pentru acea perioadă de timp. În primul secol, “semnele unui apostol” erau pentru apostoli şi pentru cei câţiva care au fost trimişi de ei (de exemplu Ştefan şi Filip Evanghelistul). Nu toţi creştinii fac minuni, Petru a trebuit să fie chemat pentru ca Dorca să fie înviată din morţi (Faptele Apostolilor 9:36-42). Faptele Apostolilor 2:43 ne spune că cei care făceau minunile erau apostolii. “Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne.” Din nou în Faptele Apostolilor 5:11-12: “O mare frică a cuprins toată adunarea şi pe toţi cei ce au auzit aceste lucruri. Prin mâinile apostolilor se făceau multe semne şi minuni în norod…”. Erau în biserică mii de oameni care erau mântuiţi până în acel timp (Faptele Apostolilor 2:41, 4:4), dar minunile se făceau “prin mâinile apostolilor”, nu ar fi fost niciun motiv să se menţioneze “prin mâinile apostolilor”. (Vezi şi Faptele Apostolilor 4:33, 14:3, Romani 15:19)
Trebuie reamintit motivul pentru care au fost date “semnele unui apostol”. Sunt multe minuni în Biblie care arată puterea lui Dumnezeu şi care demonstrează că Isus este Hristosul. “Isus din Nazaret, Om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele şi lucrările pline de putere…” (Faptele Apostolilor 2:22, şi Matei 11:4-5, Romani 1:3-4). Minunile şi semnele apostolilor au confirmat faptul că descoperirile noi sunt de la Dumnezeu. (Nu aveau încă Noul Testament.) “Totuşi au rămas destul de multă vreme în Iconia şi vorbeau cu îndrăzneală în Domnul, care adeverea Cuvântul privitor la harul Său şi îngăduia să se facă semne şi minuni prin mâinile lor.” (Faptele Apostolilor 14:3) “Domnul lucra împreună cu ei şi întărea Cuvântul prin semnele care-l însoţeau.” (Marcu 16:20) “După ce a fost vestită întâi de Domnul, ne-a fost adeverită de cei ce au auzit-o, în timp ce Dumnezeu întărea mărturia lor cu semne, puteri şi felurite minuni şi cu darurile Duhului Sfânt” (Evrei 2:3-4). “Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe alte semne care nu sunt scrise în cartea aceasta. Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi, crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui” (Ioan 20:30-31). Darul acestor minuni nu a fost dat pentru amuzamentul cuiva, ci au avut un scop divin, şi anume să confirme că noua descoperire (Noul Testament) este de la Dumnezeu. De 2.000 de ani nu a mai fost adăugat niciun cuvânt, nici chiar de către cei care s-au declarat a fi proroci ai zilelor moderne. Odată ce Noul Testament a fost completat (în timpul vieţii apostolilor), scopul pentru darul “semnelor” nu a mai fost necesar şi era de aşteptat ca numărul minunilor să se reducă simţitor. Este ca şi un semn care indică calea către un oraş, odată ce ai intrat în acel oraş, semnul nu mai este necesar. Biserica timpurie s-a răspândit rapid tocmai din cauza acestor semen, datorită cărora şi Evreii ascultau învăţătura nouă despre Dumnezeu: “Iudeii, într-adevăr, cer minuni…” (I Corinteni 1:22).
Dacă astăzi este cineva bolnav, primul lucru care trebuie să-l facă este să se roage şi să urmeze Iacov 5:13-18: “Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiterii bisericii; şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului. Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav, şi Domnul îl va însănătoşi…”. Dacă după aceasta nu se va însănătoşi, atunci ar trebui să meargă la doctor. (În mod evident, dacă este o urgenţă, nu ar trebui aşteptat până vor veni bătrânii bisericii, ci trebuie mers direct la urgenţe. (Vezi VINDECĂRILE, vezi EXORCISMUL)
Câteodată este tradus “semne”. Acestea sunt contrare legilor naturii, de aceea sunt numite “minuni”! Dumnezeu a făcut natura şi legile acesteia şi El poate să schimbe aceste legi şi să facă minuni oricând doreşte El. Creştinii pot astăzi, prin rugăciune, să cheme pe Domnul să lucreze, întrebarea care se pune este: pot să facă astăzi creştinii minunile pe care le-au făcut apostolii? “Apoi Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi şi le-a dat putere să scoată afară duhurile necurate şi să tămăduiască orice fel de boală şi orice fel de neputinţă.” (Matei 10:1, Marcu 3:14-19, Luca 9:1) Apostolilor li s-au dat puteri deosebite, pe care ceilalţi creştini nu le au şi nici nu le-au avut nici chiar în zilele apostolilor. II Corinteni 12:12 “Semnele unui apostol le-aţi avut printre voi în toată răbdarea, prin semne, puteri şi minuni care au fost făcute între voi.” Dacă acestea ar fi fost pentru orice creştin, atunci nu ar mai fi fost numite “semnele unui apostol”.
Unii au folosit Ioan 14:12 ca să înveţe că noi ar trebui să facem aceleaşi minuni ca şi apostolii. “Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl.” (Ioan 14:12) Dar în context, Hristos vorbeşte apostolilor pentru acea perioadă de timp. În primul secol, “semnele unui apostol” erau pentru apostoli şi pentru cei câţiva care au fost trimişi de ei (de exemplu Ştefan şi Filip Evanghelistul). Nu toţi creştinii fac minuni, Petru a trebuit să fie chemat pentru ca Dorca să fie înviată din morţi (Faptele Apostolilor 9:36-42). Faptele Apostolilor 2:43 ne spune că cei care făceau minunile erau apostolii. “Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne.” Din nou în Faptele Apostolilor 5:11-12: “O mare frică a cuprins toată adunarea şi pe toţi cei ce au auzit aceste lucruri. Prin mâinile apostolilor se făceau multe semne şi minuni în norod…”. Erau în biserică mii de oameni care erau mântuiţi până în acel timp (Faptele Apostolilor 2:41, 4:4), dar minunile se făceau “prin mâinile apostolilor”, nu ar fi fost niciun motiv să se menţioneze “prin mâinile apostolilor”. (Vezi şi Faptele Apostolilor 4:33, 14:3, Romani 15:19)
Trebuie reamintit motivul pentru care au fost date “semnele unui apostol”. Sunt multe minuni în Biblie care arată puterea lui Dumnezeu şi care demonstrează că Isus este Hristosul. “Isus din Nazaret, Om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele şi lucrările pline de putere…” (Faptele Apostolilor 2:22, şi Matei 11:4-5, Romani 1:3-4). Minunile şi semnele apostolilor au confirmat faptul că descoperirile noi sunt de la Dumnezeu. (Nu aveau încă Noul Testament.) “Totuşi au rămas destul de multă vreme în Iconia şi vorbeau cu îndrăzneală în Domnul, care adeverea Cuvântul privitor la harul Său şi îngăduia să se facă semne şi minuni prin mâinile lor.” (Faptele Apostolilor 14:3) “Domnul lucra împreună cu ei şi întărea Cuvântul prin semnele care-l însoţeau.” (Marcu 16:20) “După ce a fost vestită întâi de Domnul, ne-a fost adeverită de cei ce au auzit-o, în timp ce Dumnezeu întărea mărturia lor cu semne, puteri şi felurite minuni şi cu darurile Duhului Sfânt” (Evrei 2:3-4). “Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe alte semne care nu sunt scrise în cartea aceasta. Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi, crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui” (Ioan 20:30-31). Darul acestor minuni nu a fost dat pentru amuzamentul cuiva, ci au avut un scop divin, şi anume să confirme că noua descoperire (Noul Testament) este de la Dumnezeu. De 2.000 de ani nu a mai fost adăugat niciun cuvânt, nici chiar de către cei care s-au declarat a fi proroci ai zilelor moderne. Odată ce Noul Testament a fost completat (în timpul vieţii apostolilor), scopul pentru darul “semnelor” nu a mai fost necesar şi era de aşteptat ca numărul minunilor să se reducă simţitor. Este ca şi un semn care indică calea către un oraş, odată ce ai intrat în acel oraş, semnul nu mai este necesar. Biserica timpurie s-a răspândit rapid tocmai din cauza acestor semen, datorită cărora şi Evreii ascultau învăţătura nouă despre Dumnezeu: “Iudeii, într-adevăr, cer minuni…” (I Corinteni 1:22).
Dacă astăzi este cineva bolnav, primul lucru care trebuie să-l facă este să se roage şi să urmeze Iacov 5:13-18: “Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiterii bisericii; şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului. Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav, şi Domnul îl va însănătoşi…”. Dacă după aceasta nu se va însănătoşi, atunci ar trebui să meargă la doctor. (În mod evident, dacă este o urgenţă, nu ar trebui aşteptat până vor veni bătrânii bisericii, ci trebuie mers direct la urgenţe. (Vezi VINDECĂRILE, vezi EXORCISMUL)
