NATURA NOUĂ
Atunci când cineva este mântuit (păcatele îi sunt iertate şi primeşte darul vieţii veşnice), Biblia spune că este “născut din nou” (Ioan 3:3-16), “Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” (II Corinteni 5:17) Creştinii au încă natura (firea) veche sau “omul cel vechi” (firea păcătoasă) după cum este numit, dar au de asemenea o natură (fire) nouă din care se revarsă dorinţe noi.
Omul este o fiinţă formată din trei părţi “Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin; şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană…” (I Tesaloniceni 5:23, vezi şi Evrei 4:12). În versetul biblic pe care tocmai l-am citat, duhul este primul din listă, pentru că este partea omului de care Dumnezeu este cel mai preocupat. Trupurile noastre interacţionează cu lumea şi tot ce ne înconjoară prin cele cinci simţuri, sufletele noastre interacţionează cu alţii prin intelectul nostru, care are simţăminte, precum bucurie, tristeţe etc., dar duhul nostru este cel care interacţionează cu Dumnezeu. “Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.” (Ioan 4:24) Din nefericire, duhul majorităţii oamenilor este “mort”, de fapt, noi toţi ne naştem morţi în păcate (Efeseni 2:1, 5). Omul are un gol în interiorul lui, deoarece partea cea mai importantă era moartă atunci când omul s-a născut, golul acesta nu poate fi umplut decât de Dumnezeu. (Vezi SUFLETUL)
Atunci când cineva Îl invită pe Dumnezeu să intre în inima lui (nu organul intern care pompează sânge, ci locaşul emoţiilor noastre), acesta Îl invită de fapt pe Dumnezeu să intre în sufletul lui şi de acolo Duhul lui Dumnezeu intră în duhul omului care este mort şi îi dă astfel viaţă, atunci devine cu adevărat o făptură nouă! De aceea avem nevoie de o nouă naştere şi “trebuie” să “vă naşteţi din nou” (Ioan 3:7), pentru că cea dintâi naştere, care este fizică, nu ne va duce pe noi în rai. Mamele noastre ne-au dat naştere fizică, ce va dura poate 70 de ani, dar Duhul lui Dumnezeu ne dă o naştere spiritual, care este pentru o “viaţă veşnică”! “Măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos…” (Efeseni 2:5, şi versetele 2-9).
“Omul cel nou” este în fiecare creştin şi vrea să controleze, dar totodată şi “omul cel vechi” vrea să controleze (firea noastră păcătoasă), acela care va fi hrănit mai mult va învinge! “Întrucât v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi cu faptele lui, şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut” (Coloseni 3:9-10, vezi şi Efeseni 4:22 şi Romani 6:6-12) “Omul cel nou” spune că se “înnoieşte spre cunoştinţă” a lui Hristos, care l-a creat. Biblia este o carte spirituală şi ne ajută să creştem spiritual, la fel şi învăţăturile şi predicile biblice sănătoase din biserica locală, precum şi creştinii duhovniceşti care trăiesc pentru Domnul.
Este o luptă între omul cel vechi, numit câteodată “carnea” sau “firea pământească”, şi omul cel nou. “Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti. Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.” (Galateni 5:16-17) Pentru a “umbla cârmuit de Duhul” şi ca să nu fie controlat de poftele firii, creştinul trebuie să fie “plin de Duhul Sfânt” (Efeseni 5:18). Chiar dacă trupul creştinului “este Templul Duhului Sfânt” (I Corinteni 6:19), totuşi acesta nu este întotdeauna “umplut” cu Duhul lui Dumnezeu. Aşa cum un pahar poate fi umplut pe jumătate sau de tot cu lapte, tot aşa un creştin care este plin de Duhul Sfânt va avea în mod automat roadele Duhului. “Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.” (Galateni 5:22-23) Aşa cum un om plin de gelozie, furie, poftă sau frică este controlat de aceste lucruri, tot aşa şi cu acela care este plin de Duhul Sfânt. (Vezi DUHUL SFÂNT)
Partea grea nu este să crezi că Duhul lui Dumnezeu poate să trăiască viaţa prin noi, ci să-L laşi să o facă. Firea cea veche vrea în mod automat să preia frâiele vieţii noastre. S-a spus că “omul cel vechi” ne va lăsa să fim chiar şi religioşi, atâta timp cât nu conduce Duhul Sfânt. Dumnezeu vrea să murim faţă de noi înşine: “Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.” (Galateni 2:20)
Pentru a putea fi o înviere trebuie să fie mai întâi o moarte, nu fizică, ci faţă de sine, moartea “omului cel vechi” (din nou, câteodată se referă la “carnea” sau firea păcătoasă). “Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru. Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor şi să nu mai ascultaţi de poftele lui.” (Romani 6:11-12) Atâta timp cât credem că “pot face plăcere lui Dumnezeu” în puterea noastră, noi suntem încă în firea pământească (Romani 8:8, vezi Luca 9:23). Roagă-te lui Dumnezeu să ia frâiele vieţii tale şi să te umple cu Duhul Său cel Sfânt şi încrede-te în El că va face asta! (Efeseni 3:14-16 şi 4:22-24, vezi DUHUL SFÂNT)
Atunci când cineva este mântuit (păcatele îi sunt iertate şi primeşte darul vieţii veşnice), Biblia spune că este “născut din nou” (Ioan 3:3-16), “Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” (II Corinteni 5:17) Creştinii au încă natura (firea) veche sau “omul cel vechi” (firea păcătoasă) după cum este numit, dar au de asemenea o natură (fire) nouă din care se revarsă dorinţe noi.
Omul este o fiinţă formată din trei părţi “Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin; şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană…” (I Tesaloniceni 5:23, vezi şi Evrei 4:12). În versetul biblic pe care tocmai l-am citat, duhul este primul din listă, pentru că este partea omului de care Dumnezeu este cel mai preocupat. Trupurile noastre interacţionează cu lumea şi tot ce ne înconjoară prin cele cinci simţuri, sufletele noastre interacţionează cu alţii prin intelectul nostru, care are simţăminte, precum bucurie, tristeţe etc., dar duhul nostru este cel care interacţionează cu Dumnezeu. “Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.” (Ioan 4:24) Din nefericire, duhul majorităţii oamenilor este “mort”, de fapt, noi toţi ne naştem morţi în păcate (Efeseni 2:1, 5). Omul are un gol în interiorul lui, deoarece partea cea mai importantă era moartă atunci când omul s-a născut, golul acesta nu poate fi umplut decât de Dumnezeu. (Vezi SUFLETUL)
Atunci când cineva Îl invită pe Dumnezeu să intre în inima lui (nu organul intern care pompează sânge, ci locaşul emoţiilor noastre), acesta Îl invită de fapt pe Dumnezeu să intre în sufletul lui şi de acolo Duhul lui Dumnezeu intră în duhul omului care este mort şi îi dă astfel viaţă, atunci devine cu adevărat o făptură nouă! De aceea avem nevoie de o nouă naştere şi “trebuie” să “vă naşteţi din nou” (Ioan 3:7), pentru că cea dintâi naştere, care este fizică, nu ne va duce pe noi în rai. Mamele noastre ne-au dat naştere fizică, ce va dura poate 70 de ani, dar Duhul lui Dumnezeu ne dă o naştere spiritual, care este pentru o “viaţă veşnică”! “Măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos…” (Efeseni 2:5, şi versetele 2-9).
“Omul cel nou” este în fiecare creştin şi vrea să controleze, dar totodată şi “omul cel vechi” vrea să controleze (firea noastră păcătoasă), acela care va fi hrănit mai mult va învinge! “Întrucât v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi cu faptele lui, şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut” (Coloseni 3:9-10, vezi şi Efeseni 4:22 şi Romani 6:6-12) “Omul cel nou” spune că se “înnoieşte spre cunoştinţă” a lui Hristos, care l-a creat. Biblia este o carte spirituală şi ne ajută să creştem spiritual, la fel şi învăţăturile şi predicile biblice sănătoase din biserica locală, precum şi creştinii duhovniceşti care trăiesc pentru Domnul.
Este o luptă între omul cel vechi, numit câteodată “carnea” sau “firea pământească”, şi omul cel nou. “Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti. Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.” (Galateni 5:16-17) Pentru a “umbla cârmuit de Duhul” şi ca să nu fie controlat de poftele firii, creştinul trebuie să fie “plin de Duhul Sfânt” (Efeseni 5:18). Chiar dacă trupul creştinului “este Templul Duhului Sfânt” (I Corinteni 6:19), totuşi acesta nu este întotdeauna “umplut” cu Duhul lui Dumnezeu. Aşa cum un pahar poate fi umplut pe jumătate sau de tot cu lapte, tot aşa un creştin care este plin de Duhul Sfânt va avea în mod automat roadele Duhului. “Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.” (Galateni 5:22-23) Aşa cum un om plin de gelozie, furie, poftă sau frică este controlat de aceste lucruri, tot aşa şi cu acela care este plin de Duhul Sfânt. (Vezi DUHUL SFÂNT)
Partea grea nu este să crezi că Duhul lui Dumnezeu poate să trăiască viaţa prin noi, ci să-L laşi să o facă. Firea cea veche vrea în mod automat să preia frâiele vieţii noastre. S-a spus că “omul cel vechi” ne va lăsa să fim chiar şi religioşi, atâta timp cât nu conduce Duhul Sfânt. Dumnezeu vrea să murim faţă de noi înşine: “Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.” (Galateni 2:20)
Pentru a putea fi o înviere trebuie să fie mai întâi o moarte, nu fizică, ci faţă de sine, moartea “omului cel vechi” (din nou, câteodată se referă la “carnea” sau firea păcătoasă). “Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru. Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor şi să nu mai ascultaţi de poftele lui.” (Romani 6:11-12) Atâta timp cât credem că “pot face plăcere lui Dumnezeu” în puterea noastră, noi suntem încă în firea pământească (Romani 8:8, vezi Luca 9:23). Roagă-te lui Dumnezeu să ia frâiele vieţii tale şi să te umple cu Duhul Său cel Sfânt şi încrede-te în El că va face asta! (Efeseni 3:14-16 şi 4:22-24, vezi DUHUL SFÂNT)