INTERPRETAREA (Hermeneutica)
Şi Hristos şi apostolii au interpretat Vechiul Testament literalmente! Acesta este modelul nostru pentru modul în care trebuie să interpretăm Noul Testament, chiar dacă are şi simboluri, figuri de stil, similitudini şi metafore precum “Voi sunteţi lumina lumii” etc. Există şi posibilitatea extragerii unei alegorii (Vezi METODA ALEGORICĂ) dintr-un eveniment înregistrat în Scriptură, totuşi evenimentele în sine sunt evenimente istorice.
Au fost mulţi care au explicat minunile din Biblie în aşa fel încât le-au redus la stadiu de fenomene sau cauze naturale, totuşi minunile din Biblie s-au întâmplat exact aşa cum este scris despre ele (I Corinteni 10:1-11). Când Biblia spune că Hristos a umblat pe apă, El a mers literalmente pe apă. Acelaşi lucru se poate spune despre învierea în trup a lui Hristos sau despre cele zece urgii pe care Moise le-a adus asupra Egiptului etc. Nu se “interpretează” o carte de matematică sau un ziar literalmente? Nu pun alte cărţi pe acelaşi plan cu Biblia, ci doar vreau să scot în evidenţă faptul că orice carte trebuie să urmeze regulile normale de gramatică, dacă nu, aceasta poate să însemne orice vrea să însemne cel ce o citeşte. Dacă cineva studiază cartea de matematică, după care dă un test şi scrie că 2 + 2 = 6, va pica testul! Ar putea să încerce să convingă pe professor, că chiar dacă în cartea de matematică se spune că 2 + 2 = 4, el crede totuşi că acolo este o “însemnătate mai profundă” sau că nu poate fi urmată literalmente, caz în care profesorul o să-l informeze că trebuie să repete clasa!
Paşii de bază pentru interpretare necesită să ştii perioada despre care este scris, cui îi este adresată şi cine vorbeşte: Dumnezeu, diavolul sau un om neprihănit? Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, dar conţine şi cuvintele acelora care se plâng sau ale acelora care au alunecat de la credinţă, al celor pierduţi şi ale diavolului. Sigur, contextul are o importanţă foarte mare şi nu numai capitolul în care se află pasajul, dar şi scopul pentru care a fost scrisă cartea aceea – istorie, doctrină, mustrare sau încurajare. Şi cel mai important, ce am învăţat şi trebuie să aplic în viaţa mea?
“Fiindcă mai întâi de toate, să ştiţi că nicio prorocie din Scriptură nu se tâlcuieşte singură.” (II Petru 1:20) Nu putem lua un pasaj din Scriptură şi să zicem că înseamnă ceva cu care restul Bibliei nu este în acord. Să lăsăm Scriptura să interpreteze Scripturile. Compară ceea ce este spus într-un loc cu ceea ce se spune în alt pasaj despre acelaşi lucru. Trebuie făcut lucrul acesta mai ales atunci când interpretezi profeţii care au deseori simboluri sau reprezentări; caută să vezi cum au fost folosite acestea în alte locuri din Biblie. În profeţii există spaţii (decalaje), în care acelaşi pasaj sare de la o perioadă de timp la alta. În Luca 4:17-20, Isus citează un pasaj din Isaia şi spune: “Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia…să vestesc anul de îndurare al Domnului.” În urmă, a închis cartea …”. Profeţia aceasta a fost despre El şi despre lucrarea Sa din acea vreme. Acum, compară aceasta cu ceea ce a citat din Isaia 61:1-2, “Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune…să vestesc un an de îndurare al Domnului şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru…”. Atunci când Hristos a citat acest pasaj, S-a oprit înainte de a citi restul pasajului, după care a închis cartea lui Isaia. De ce? Pentru că restul frazei spune: “o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru”. Ceea ce a citit Hristos a fost împlinit în timpul vieţii Sale, partea despre “răzbunare” era încă în viitor, profeţiile pot avea uneori aceste spaţii de timp nedeclarate. (Vezi VREMURILE DE PE URMĂ, vezi APOCALIPSA)
Profeţia poate sări chiar şi de la o persoană aflată în viaţă în timpul scrierii la o persoană care va trăi în viitor, dar care este reprezentată de persoana în viaţă. Aceasta este cunoscută ca şi “împlinire apropiată şi îndepărtată”. De exemplu, în Osea 11:1, se spune “Când era tânăr Israel, îl iubeam şi am chemat pe fiul Meu din Egipt.” (Osea 11:1) În versetul acesta, Israel este numit “fiul” lui Dumnezeu, dar în Noul Testament ni se spune că profeţia aceasta a fost “împlinită” în Hristos: “Am chemat pe Fiul Meu din Egipt.” (Matei 2:15) Am menţionat aceasta deoarece credem deseori că “Scriptura are doar o singură interpretare, dar mai multe aplicaţii” şi aproape că sunt de acord cu asta. “Să nu furi” înseamnă să nu iei ce nu este al tău. Dar aceasta poate fi aplicată în mai multe moduri: să nu furi bani, afecţiune, loialitate, timp de la şeful tău etc. Dar profeţia poate avea o împlinire apropiată sau depărtată (Vezi Apocalipsa 17:9-10, vezi VREMURILE DE PE URMĂ, vezi ÎNTOARCEREA LUI HRISTOS ultima parte).
Dacă citim Biblia, devine familiară. Presupusele greşeli sau contraziceri din Biblie sunt “găsite” de cei care fie nu au studiat Biblia, fie nu sunt mântuiţi. Biblia este totuşi o carte spirituală şi dacă cineva nu a fost născut din Duh, cum poate să înţeleagă Biblia? “Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti. Dar omul firesc [pierdut] nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte.” (I Corinteni 2:13-14) În Biblie, genealogiile sau evenimentele care nu constituie puncte principale pot fi date la început şi textul care urmează poate dezvolta partea mai importantă din pasajul anterior. Am auzit oameni pierduţi, care nu înţeleg lucrul acesta, spunând că au găsit greşeli în Biblie. “Cum sunt picioarele ologului, aşa este şi o vorbă înţeleaptă în gura unor nebuni.” (Proverbs 26:7) De exemplu, în Geneza capitolul 10 avem genealogii şi unele nume de locuri şi pe la sfertul acestui capitol (versetul 10) este menţionat un loc numit “Babel”, fără să ne spună ce s-a întâmplat acolo. Capitolul 10 ne spune despre diferite grupuri de oameni care vorbeau limbi diferite, “după limbile lor”, dar nu ne spune cum le-au dobândit. După aceea, în capitolul următor, primul verset spune “Tot pământul avea o singură limbă şi aceleaşi cuvinte.” (Geneza 11:1) Primele nouă versete din capitolul 11 nu sunt genealogii, ci explică un eveniment important din capitolul precedent, în care se găseşte turnul Babel, de unde provin toate limbile de pe glob. Biblia aşteaptă până se sfârşeşte secţiunea dedicată genealogiilor şi locurile numite acolo, după care revine ca să explice acel eveniment. La fel şi cu Geneza capitolul unu, unde avem cele şase zile ale creaţiei, după care, în capitolul doi, care nu relatează o creaţie diferită de cea din capitolul unu, după cum zic unii, ci este o repovestire a zilei celi mai importante, cea de a şasea zi, în care omul a fost creat, la care s-au adăugat mai multe detalii. (Vezi STUDIUL)
Şi Hristos şi apostolii au interpretat Vechiul Testament literalmente! Acesta este modelul nostru pentru modul în care trebuie să interpretăm Noul Testament, chiar dacă are şi simboluri, figuri de stil, similitudini şi metafore precum “Voi sunteţi lumina lumii” etc. Există şi posibilitatea extragerii unei alegorii (Vezi METODA ALEGORICĂ) dintr-un eveniment înregistrat în Scriptură, totuşi evenimentele în sine sunt evenimente istorice.
Au fost mulţi care au explicat minunile din Biblie în aşa fel încât le-au redus la stadiu de fenomene sau cauze naturale, totuşi minunile din Biblie s-au întâmplat exact aşa cum este scris despre ele (I Corinteni 10:1-11). Când Biblia spune că Hristos a umblat pe apă, El a mers literalmente pe apă. Acelaşi lucru se poate spune despre învierea în trup a lui Hristos sau despre cele zece urgii pe care Moise le-a adus asupra Egiptului etc. Nu se “interpretează” o carte de matematică sau un ziar literalmente? Nu pun alte cărţi pe acelaşi plan cu Biblia, ci doar vreau să scot în evidenţă faptul că orice carte trebuie să urmeze regulile normale de gramatică, dacă nu, aceasta poate să însemne orice vrea să însemne cel ce o citeşte. Dacă cineva studiază cartea de matematică, după care dă un test şi scrie că 2 + 2 = 6, va pica testul! Ar putea să încerce să convingă pe professor, că chiar dacă în cartea de matematică se spune că 2 + 2 = 4, el crede totuşi că acolo este o “însemnătate mai profundă” sau că nu poate fi urmată literalmente, caz în care profesorul o să-l informeze că trebuie să repete clasa!
Paşii de bază pentru interpretare necesită să ştii perioada despre care este scris, cui îi este adresată şi cine vorbeşte: Dumnezeu, diavolul sau un om neprihănit? Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, dar conţine şi cuvintele acelora care se plâng sau ale acelora care au alunecat de la credinţă, al celor pierduţi şi ale diavolului. Sigur, contextul are o importanţă foarte mare şi nu numai capitolul în care se află pasajul, dar şi scopul pentru care a fost scrisă cartea aceea – istorie, doctrină, mustrare sau încurajare. Şi cel mai important, ce am învăţat şi trebuie să aplic în viaţa mea?
“Fiindcă mai întâi de toate, să ştiţi că nicio prorocie din Scriptură nu se tâlcuieşte singură.” (II Petru 1:20) Nu putem lua un pasaj din Scriptură şi să zicem că înseamnă ceva cu care restul Bibliei nu este în acord. Să lăsăm Scriptura să interpreteze Scripturile. Compară ceea ce este spus într-un loc cu ceea ce se spune în alt pasaj despre acelaşi lucru. Trebuie făcut lucrul acesta mai ales atunci când interpretezi profeţii care au deseori simboluri sau reprezentări; caută să vezi cum au fost folosite acestea în alte locuri din Biblie. În profeţii există spaţii (decalaje), în care acelaşi pasaj sare de la o perioadă de timp la alta. În Luca 4:17-20, Isus citează un pasaj din Isaia şi spune: “Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia…să vestesc anul de îndurare al Domnului.” În urmă, a închis cartea …”. Profeţia aceasta a fost despre El şi despre lucrarea Sa din acea vreme. Acum, compară aceasta cu ceea ce a citat din Isaia 61:1-2, “Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune…să vestesc un an de îndurare al Domnului şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru…”. Atunci când Hristos a citat acest pasaj, S-a oprit înainte de a citi restul pasajului, după care a închis cartea lui Isaia. De ce? Pentru că restul frazei spune: “o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru”. Ceea ce a citit Hristos a fost împlinit în timpul vieţii Sale, partea despre “răzbunare” era încă în viitor, profeţiile pot avea uneori aceste spaţii de timp nedeclarate. (Vezi VREMURILE DE PE URMĂ, vezi APOCALIPSA)
Profeţia poate sări chiar şi de la o persoană aflată în viaţă în timpul scrierii la o persoană care va trăi în viitor, dar care este reprezentată de persoana în viaţă. Aceasta este cunoscută ca şi “împlinire apropiată şi îndepărtată”. De exemplu, în Osea 11:1, se spune “Când era tânăr Israel, îl iubeam şi am chemat pe fiul Meu din Egipt.” (Osea 11:1) În versetul acesta, Israel este numit “fiul” lui Dumnezeu, dar în Noul Testament ni se spune că profeţia aceasta a fost “împlinită” în Hristos: “Am chemat pe Fiul Meu din Egipt.” (Matei 2:15) Am menţionat aceasta deoarece credem deseori că “Scriptura are doar o singură interpretare, dar mai multe aplicaţii” şi aproape că sunt de acord cu asta. “Să nu furi” înseamnă să nu iei ce nu este al tău. Dar aceasta poate fi aplicată în mai multe moduri: să nu furi bani, afecţiune, loialitate, timp de la şeful tău etc. Dar profeţia poate avea o împlinire apropiată sau depărtată (Vezi Apocalipsa 17:9-10, vezi VREMURILE DE PE URMĂ, vezi ÎNTOARCEREA LUI HRISTOS ultima parte).
Dacă citim Biblia, devine familiară. Presupusele greşeli sau contraziceri din Biblie sunt “găsite” de cei care fie nu au studiat Biblia, fie nu sunt mântuiţi. Biblia este totuşi o carte spirituală şi dacă cineva nu a fost născut din Duh, cum poate să înţeleagă Biblia? “Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti. Dar omul firesc [pierdut] nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte.” (I Corinteni 2:13-14) În Biblie, genealogiile sau evenimentele care nu constituie puncte principale pot fi date la început şi textul care urmează poate dezvolta partea mai importantă din pasajul anterior. Am auzit oameni pierduţi, care nu înţeleg lucrul acesta, spunând că au găsit greşeli în Biblie. “Cum sunt picioarele ologului, aşa este şi o vorbă înţeleaptă în gura unor nebuni.” (Proverbs 26:7) De exemplu, în Geneza capitolul 10 avem genealogii şi unele nume de locuri şi pe la sfertul acestui capitol (versetul 10) este menţionat un loc numit “Babel”, fără să ne spună ce s-a întâmplat acolo. Capitolul 10 ne spune despre diferite grupuri de oameni care vorbeau limbi diferite, “după limbile lor”, dar nu ne spune cum le-au dobândit. După aceea, în capitolul următor, primul verset spune “Tot pământul avea o singură limbă şi aceleaşi cuvinte.” (Geneza 11:1) Primele nouă versete din capitolul 11 nu sunt genealogii, ci explică un eveniment important din capitolul precedent, în care se găseşte turnul Babel, de unde provin toate limbile de pe glob. Biblia aşteaptă până se sfârşeşte secţiunea dedicată genealogiilor şi locurile numite acolo, după care revine ca să explice acel eveniment. La fel şi cu Geneza capitolul unu, unde avem cele şase zile ale creaţiei, după care, în capitolul doi, care nu relatează o creaţie diferită de cea din capitolul unu, după cum zic unii, ci este o repovestire a zilei celi mai importante, cea de a şasea zi, în care omul a fost creat, la care s-au adăugat mai multe detalii. (Vezi STUDIUL)
