IDOLII sau idolatria.
Biblia vorbeşte în mod constant împotriva idolilor şi a idolatriei. Orice face obiectul închinării, al rugăciunii sau al încrederii, în afara lui Dumnezeu, este un idol. “Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii, până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc…” (cea de a doua poruncă, Exod 20:4-5). Dumnezeu este “gelos” atunci când punem altceva în locul Lui. “cum se împacă templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem templul Dumnezeului celui Viu…” (II Corinteni 6:16). “Astfel, dar, fiindcă suntem de neam din Dumnezeu, nu trebuie să credem că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu meşteşugirea şi iscusinţa omului.” (Faptele Apostolilor 17:29)
Biblia spune că “Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.” (Ioan 4:24) Dumnezeu este cel care decide cum să ne închinăm Lui şi El a spus că “trebuie să I se închine” numai în două lucruri: “în duh” (nu lucruri) şi “în adevăr” (Biblia). Alte lucruri, precum un pian sau chiar o clădire de biserică, sunt drăguţe, dar nu cerute de către Dumnezeu; biserica timpurie nu avea niciunele. Astăzi poţi “fura” o religie, dacă are idoli şi alte “lucruri” împotriva cărora vorbeşte Biblia sau nu le menţionează. Închinarea noastră faţă de Dumnezeu nu ar trebui să fie legată de lucruri, ci de duhul nostru şi de adevărul din Biblie. (“Cuvântul Tău este adevărul.” Ioan 17:17) Unul dintre motivele pentru care Dumnezeu l-a judecat pe Israel şi l-a trimis în robie pentru 70 de ani a fost idolatria şi când s-au întors din robie, multe dintre lucruri nu erau încă rezolvate, dar niciodată nu s-au mai întors către idoli. Idolatria poate să sălăşuiască în inima cuiva, nu trebuie neapărat să fie un obiect; lăcomia este considerată ca fiind idolatrie (Coloseni 3:5). Este posibil să ne dorim ceva atât de mult, încât să ne plecăm înaintea acelui lucru şi nu înaintea voii lui Dumnezeu.
IEHOVA
Strong’s dă pentru Iehova “Cel existent”. Numele acesta este găsit în multe versete din Vechiul Testament, unde este tradus “DOMNUL” sau “DUMNEZEU”. Aceasta s-a făcut deoarece numele Iehova şi Dumnezeu sunt interschimbabile chiar şi în limba originală, de notat este faptul că nu se scriu la fel. II Samuel 5:19 spune: “David a întrebat pe Domnul” (Iehova), iar I Cronici 14:10, unde se referă la acelaşi eveniment, spune: “David a întrebat pe Dumnezeu” (Elohim), acelaşi lucru găsindu-se în alte locuri din Vechiul Testament.
În Isaia 44:6 Iehova se găseşte de două ori: “Aşa vorbeşte Domnul [Iehova], Împăratul lui Israel şi Răscumpărătorul lui, Domnul [Iehova] oştirilor: „Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe Urmă, şi afară de Mine, nu este alt Dumnezeu.” Primul Iehova în versetul acesta este Tatăl ceresc şi al doilea este Isus, deoarece în Apocalipsa 1:11 şi 17 Isus a spus: “Eu sunt Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă” (Vezi şi Ioan 10:30).
Biblia vorbeşte în mod constant împotriva idolilor şi a idolatriei. Orice face obiectul închinării, al rugăciunii sau al încrederii, în afara lui Dumnezeu, este un idol. “Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii, până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc…” (cea de a doua poruncă, Exod 20:4-5). Dumnezeu este “gelos” atunci când punem altceva în locul Lui. “cum se împacă templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem templul Dumnezeului celui Viu…” (II Corinteni 6:16). “Astfel, dar, fiindcă suntem de neam din Dumnezeu, nu trebuie să credem că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu meşteşugirea şi iscusinţa omului.” (Faptele Apostolilor 17:29)
Biblia spune că “Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.” (Ioan 4:24) Dumnezeu este cel care decide cum să ne închinăm Lui şi El a spus că “trebuie să I se închine” numai în două lucruri: “în duh” (nu lucruri) şi “în adevăr” (Biblia). Alte lucruri, precum un pian sau chiar o clădire de biserică, sunt drăguţe, dar nu cerute de către Dumnezeu; biserica timpurie nu avea niciunele. Astăzi poţi “fura” o religie, dacă are idoli şi alte “lucruri” împotriva cărora vorbeşte Biblia sau nu le menţionează. Închinarea noastră faţă de Dumnezeu nu ar trebui să fie legată de lucruri, ci de duhul nostru şi de adevărul din Biblie. (“Cuvântul Tău este adevărul.” Ioan 17:17) Unul dintre motivele pentru care Dumnezeu l-a judecat pe Israel şi l-a trimis în robie pentru 70 de ani a fost idolatria şi când s-au întors din robie, multe dintre lucruri nu erau încă rezolvate, dar niciodată nu s-au mai întors către idoli. Idolatria poate să sălăşuiască în inima cuiva, nu trebuie neapărat să fie un obiect; lăcomia este considerată ca fiind idolatrie (Coloseni 3:5). Este posibil să ne dorim ceva atât de mult, încât să ne plecăm înaintea acelui lucru şi nu înaintea voii lui Dumnezeu.
IEHOVA
Strong’s dă pentru Iehova “Cel existent”. Numele acesta este găsit în multe versete din Vechiul Testament, unde este tradus “DOMNUL” sau “DUMNEZEU”. Aceasta s-a făcut deoarece numele Iehova şi Dumnezeu sunt interschimbabile chiar şi în limba originală, de notat este faptul că nu se scriu la fel. II Samuel 5:19 spune: “David a întrebat pe Domnul” (Iehova), iar I Cronici 14:10, unde se referă la acelaşi eveniment, spune: “David a întrebat pe Dumnezeu” (Elohim), acelaşi lucru găsindu-se în alte locuri din Vechiul Testament.
În Isaia 44:6 Iehova se găseşte de două ori: “Aşa vorbeşte Domnul [Iehova], Împăratul lui Israel şi Răscumpărătorul lui, Domnul [Iehova] oştirilor: „Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe Urmă, şi afară de Mine, nu este alt Dumnezeu.” Primul Iehova în versetul acesta este Tatăl ceresc şi al doilea este Isus, deoarece în Apocalipsa 1:11 şi 17 Isus a spus: “Eu sunt Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă” (Vezi şi Ioan 10:30).
