PASTORII
Precum învăţătorii şi evangheliştii, au fost daţi bisericii: “Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, proroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători, pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toţi la unirea credinţei…” (Efeseni 4:11-13). Dumnezeu a chemat şi a dat daruri unor oameni ca să-i ajute pe copiii Lui să crească. Aceştia trebuie să slujească în biserica locală “în vederea lucrării de slujire” şi pentru “zidirea” credincioşilor, ca să fim aduşi toţi la “unirea” credinţei. (Vezi PREDICAREA)
PĂCATUL
Este încălcarea legii lui Dumnezeu. “Oricine face păcat face și fărădelege; și păcatul este fărădelege.” (I Ioan 3:4) Păcătuim de fiecare dată când încălcăm vreuna dintre poruncile lui Dumnezeu. Dacă furăm o singură dată, fie chiar și un bănuț, asta este o încălcare a celei de a opta porunci: “Să nu furi.” Sunt peste 600 de porunci numai în Vechiul Testament și fiecare păcat pe care îl săvârșim nu este nimic altceva decât o altă datorie faţă de Dumnezeu, datorie care nu poate fi plătită decât prin moarte. “Fiindcă plata păcatului este moartea…” (Romani 6:23). “Iată că toate sufletele sunt ale Mele. După cum sufletul fiului este al Meu, tot așa și sufletul tatălui este al Meu. Sufletul care păcătuiește, acela va muri.” (Ezechiel 18:4) Din fericire, altcineva a plătit datoria noastră: “Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.” (Romani 5:8)
Cu adevărat, “toți au păcătuit” (Romani 3:23), dar noi nu am devenit păcătoși după ce am păcătuit prima dată, aceasta a fost doar dovada că noi ne-am născut păcătoși. Este o problemă primită prin naștere, pe care am moștenit-o: “Iată că sunt născut în nelegiuire, și în păcat m-a zămislit mama mea.” (Psalm 51:5) Așa am fost născuți noi, de aceea avem nevoie de o naștere din nou. Prima naștere din mamele noastre nu ne va duce în rai, avem nevoie de o naștere spirituală prin Duhul Sfânt al lui Dumnezeu! Am moștenit natura noastră păcătoasă de la Adam. “De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, și prin păcat a intrat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toți au păcătuit” (Romani 5:12).
Omul a fost creat să trăiască o veșnicie, dar din cauza păcatului, noi trăim într-o lume “blestemată” (Geneza 3:17) și în trupuri care mor. Atunci când păcatele cuiva sunt iertate de către Dumnezeu, duhul acestuia primește viață veșnică și chiar dacă trupul lui va muri, va învia un trup nou. “El va schimba trupul stării noastre smerite și-l va face asemenea trupului slavei Sale…”. (Filipeni 3:21, și I Corinteni 15:50-53)
Nu o să putem în viața aceasta să trăim fără să păcătuim deloc. “Dacă zicem că n-avem păcat, ne înșelăm singuri, și adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curăţească de orice nelegiuire. Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos, și Cuvântul Lui nu este în noi.” (I Ioan 1:8-10) Apostolul Ioan, care a scris acestea, nu a spus: “Dacă ziceți că nu aveți păcat…” și nici “Dacă vă mărturisiți păcatele…”, chiar dacă asta ar fi totuși adevărat. El s-a pus pe el în verset și a spus: “Dacă zicem că n-avem păcat…” și “Dacă ne mărturisim păcatele…”. Pasajul acesta a fost scris la timpul prezent, deci Ioan nu se referea la un timp înainte de a fi mântuit, ci chiar ca și apostol el încă avea “păcate” . (Vezi IERTAREA)
Precum învăţătorii şi evangheliştii, au fost daţi bisericii: “Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, proroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători, pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toţi la unirea credinţei…” (Efeseni 4:11-13). Dumnezeu a chemat şi a dat daruri unor oameni ca să-i ajute pe copiii Lui să crească. Aceştia trebuie să slujească în biserica locală “în vederea lucrării de slujire” şi pentru “zidirea” credincioşilor, ca să fim aduşi toţi la “unirea” credinţei. (Vezi PREDICAREA)
PĂCATUL
Este încălcarea legii lui Dumnezeu. “Oricine face păcat face și fărădelege; și păcatul este fărădelege.” (I Ioan 3:4) Păcătuim de fiecare dată când încălcăm vreuna dintre poruncile lui Dumnezeu. Dacă furăm o singură dată, fie chiar și un bănuț, asta este o încălcare a celei de a opta porunci: “Să nu furi.” Sunt peste 600 de porunci numai în Vechiul Testament și fiecare păcat pe care îl săvârșim nu este nimic altceva decât o altă datorie faţă de Dumnezeu, datorie care nu poate fi plătită decât prin moarte. “Fiindcă plata păcatului este moartea…” (Romani 6:23). “Iată că toate sufletele sunt ale Mele. După cum sufletul fiului este al Meu, tot așa și sufletul tatălui este al Meu. Sufletul care păcătuiește, acela va muri.” (Ezechiel 18:4) Din fericire, altcineva a plătit datoria noastră: “Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.” (Romani 5:8)
Cu adevărat, “toți au păcătuit” (Romani 3:23), dar noi nu am devenit păcătoși după ce am păcătuit prima dată, aceasta a fost doar dovada că noi ne-am născut păcătoși. Este o problemă primită prin naștere, pe care am moștenit-o: “Iată că sunt născut în nelegiuire, și în păcat m-a zămislit mama mea.” (Psalm 51:5) Așa am fost născuți noi, de aceea avem nevoie de o naștere din nou. Prima naștere din mamele noastre nu ne va duce în rai, avem nevoie de o naștere spirituală prin Duhul Sfânt al lui Dumnezeu! Am moștenit natura noastră păcătoasă de la Adam. “De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, și prin păcat a intrat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toți au păcătuit” (Romani 5:12).
Omul a fost creat să trăiască o veșnicie, dar din cauza păcatului, noi trăim într-o lume “blestemată” (Geneza 3:17) și în trupuri care mor. Atunci când păcatele cuiva sunt iertate de către Dumnezeu, duhul acestuia primește viață veșnică și chiar dacă trupul lui va muri, va învia un trup nou. “El va schimba trupul stării noastre smerite și-l va face asemenea trupului slavei Sale…”. (Filipeni 3:21, și I Corinteni 15:50-53)
Nu o să putem în viața aceasta să trăim fără să păcătuim deloc. “Dacă zicem că n-avem păcat, ne înșelăm singuri, și adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curăţească de orice nelegiuire. Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos, și Cuvântul Lui nu este în noi.” (I Ioan 1:8-10) Apostolul Ioan, care a scris acestea, nu a spus: “Dacă ziceți că nu aveți păcat…” și nici “Dacă vă mărturisiți păcatele…”, chiar dacă asta ar fi totuși adevărat. El s-a pus pe el în verset și a spus: “Dacă zicem că n-avem păcat…” și “Dacă ne mărturisim păcatele…”. Pasajul acesta a fost scris la timpul prezent, deci Ioan nu se referea la un timp înainte de a fi mântuit, ci chiar ca și apostol el încă avea “păcate” . (Vezi IERTAREA)
