ÎNVIEREA
Biblia vorbeşte despre “rândul” fiecăruia la înviere: “dar fiecare la rândul cetei lui. Hristos este cel dintâi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos.” (I Corinteni 15:23, Hristos a avut o înviere în trup adevărată, vezi ISUS). Hristos a fost “cel dintâi rod” şi “apoi”, Matei 27:52-53 spune: “mormintele s-au deschis, şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră au înviat. Ei au ieşit din morminte, după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate şi s-au arătat multora.” După aceea, va fi Învierea, care va avea loc la sfârşitul acestei vremi, chiar înainte de Necazul cel Mare. Aceasta este singura care include şi Răpirea credincioşilor aflaţi în viaţă la vremea acestei învieri. “Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.” (I Tesaloniceni 4:16-17, aceasta este tot o înviere fizică, vezi Filipeni 3:20-21) După care, cei doi martori de la jumătatea perioadei Necazului cel Mare (Vezi NECAZUL CEL MARE), “Şi au auzit din cer un glas tare, care le zicea: „Suiţi-vă aici!” Şi s-au suit într-un nor spre cer…” (Apocalipsa 11:3-12). Următoarea înviere, cea de la sfârşitul Necazului cel Mare, va fi a celor care au fost mântuiţi şi au murit în timpul Necazului cel Mare (Apocalipsa 7:9, capitolele 13-14). Apocalipsa 20:4-5 spune: “Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celor ce au şezut pe ele li s-a dat judecata. Şi am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, şi ale celor ce nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei şi nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mână. Ei au înviat şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani. Ceilalţi morţi n-au înviat până nu s-au sfârşit cei o mie de ani. Aceasta este întâia înviere.” Aceştia au murit în timpul Necazului cel Mare, “li se tăiase capul”, pentru că nu au primit “semnul” lui Antihrist. Toată perioada de la Hristos până la sfârşitul Necazului cel Mare este numită “întâia înviere”, care este doar pentru cei mântuiţi. Versetul următor (v-6) spune: “Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nicio putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos şi vor împărăţi cu El o mie de ani.” După cum se poate vedea din pasajul acesta, “întâia înviere” este pentru cei mântuiţi, care au murit şi au înviat şi vor împărăţi în timpul Mileniului. (Vezi MILENIUL)
Rămâne dar o înviere pentru cei pierduţi. “Ceilalţi morţi n-au înviat până nu s-au sfârşit cei o mie de ani.” (Apocalipsa 20:5) Învierea aceasta va include fiecare persoană pierdută care a murit de la Geneza până la sfârşitul Mileniului. “Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui. Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieţii a fost aruncat în iazul de foc.” (Apocalipsa 20:13-15) După ce vor fi judecaţi cei pierduţi, va fi un cer şi un pământ nou. (Vezi STAREA FINALĂ)
Biblia vorbeşte despre “rândul” fiecăruia la înviere: “dar fiecare la rândul cetei lui. Hristos este cel dintâi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos.” (I Corinteni 15:23, Hristos a avut o înviere în trup adevărată, vezi ISUS). Hristos a fost “cel dintâi rod” şi “apoi”, Matei 27:52-53 spune: “mormintele s-au deschis, şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră au înviat. Ei au ieşit din morminte, după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate şi s-au arătat multora.” După aceea, va fi Învierea, care va avea loc la sfârşitul acestei vremi, chiar înainte de Necazul cel Mare. Aceasta este singura care include şi Răpirea credincioşilor aflaţi în viaţă la vremea acestei învieri. “Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.” (I Tesaloniceni 4:16-17, aceasta este tot o înviere fizică, vezi Filipeni 3:20-21) După care, cei doi martori de la jumătatea perioadei Necazului cel Mare (Vezi NECAZUL CEL MARE), “Şi au auzit din cer un glas tare, care le zicea: „Suiţi-vă aici!” Şi s-au suit într-un nor spre cer…” (Apocalipsa 11:3-12). Următoarea înviere, cea de la sfârşitul Necazului cel Mare, va fi a celor care au fost mântuiţi şi au murit în timpul Necazului cel Mare (Apocalipsa 7:9, capitolele 13-14). Apocalipsa 20:4-5 spune: “Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celor ce au şezut pe ele li s-a dat judecata. Şi am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, şi ale celor ce nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei şi nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mână. Ei au înviat şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani. Ceilalţi morţi n-au înviat până nu s-au sfârşit cei o mie de ani. Aceasta este întâia înviere.” Aceştia au murit în timpul Necazului cel Mare, “li se tăiase capul”, pentru că nu au primit “semnul” lui Antihrist. Toată perioada de la Hristos până la sfârşitul Necazului cel Mare este numită “întâia înviere”, care este doar pentru cei mântuiţi. Versetul următor (v-6) spune: “Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nicio putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos şi vor împărăţi cu El o mie de ani.” După cum se poate vedea din pasajul acesta, “întâia înviere” este pentru cei mântuiţi, care au murit şi au înviat şi vor împărăţi în timpul Mileniului. (Vezi MILENIUL)
Rămâne dar o înviere pentru cei pierduţi. “Ceilalţi morţi n-au înviat până nu s-au sfârşit cei o mie de ani.” (Apocalipsa 20:5) Învierea aceasta va include fiecare persoană pierdută care a murit de la Geneza până la sfârşitul Mileniului. “Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui. Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieţii a fost aruncat în iazul de foc.” (Apocalipsa 20:13-15) După ce vor fi judecaţi cei pierduţi, va fi un cer şi un pământ nou. (Vezi STAREA FINALĂ)