MISIUNILE
Chiar dacă acest cuvânt nu este găsit în Biblie, ideea de a trimite pe cineva să predice Evanghelia este în Cuvântul lui Dumnezeu. “Fiindcă „oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.” Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Şi cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor? Şi cum vor propovădui, dacă nu sunt trimişi?” (Romani 10:13-15) Un misionar poate fi în misiune internă (în ţara lui sau chiar în oraşul natal) sau în străinătate, aşa cum a fost şi apostolul Pavel, care a ajuns până în Europa. Hristos şi apostolii, precum şi toţi ceilalţi care au fost trimişi ca misionari în Noul Testament, nu au zidit şcoli, spitale sau orfelinate, care sigur că sunt lucruri bune şi eu personal îi aplaud pe cei ce fac astfel de lucruri, dar cei din Biblie, care au fost trimişi, au pornit biserici, aşa cum Pavel şi Barnaba au făcut în cartea Faptelor Apostolilor.
Toţi creştinii ar trebui să fie implicaţi în misiune, fie mergând ca şi Pavel şi Barnaba, fie trimiţând ca şi biserica din Antiohia. “Pe când slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a zis: „Puneţi-Mi deoparte pe Barnaba şi pe Saul, pentru lucrarea la care i-am chemat.” Atunci, după ce au postit şi s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei şi i-au lăsat să plece.” (Faptele Apostolilor 13:1-3) Dumnezeu i-a chemat să meargă şi să pornească biserici pe aceia care erau credincioşi bisericii Lui. Aceştia predicau deja în biserică şi erau adeveriţi ca şi slujitori ai Cuvântului lui Dumnezeu, şi au fost trimişi de către Duhul Sfânt şi biserica locală. (Vezi BISERICA) Nu te autotrimite singur, mergi cu aprobarea bisericii. Dacă biserica ta nu crede că tu vei fi credincios sau că nu este prea evidentă chemarea lui Dumnezeu în viaţa ta, atunci rămâi unde eşti şi câştigă suflete pentru Domnul şi adu-le în biserică. Isus a spus: “Îi veţi cunoaşte după roadele lor”, dacă nu poţi câştiga suflete acolo unde eşti acum, de unde ştii că vei putea câştiga suflete în câmpul de misiune? Sunt “rachete fără ghidare”, care trebuiesc să crească, au râvnă, dar fără chemarea lui Dumnezeu în vieţile lor, aceştia vor sfârşi prin a crea mai multe probleme. (Vezi CHEMAREA LUI DUMNEZEU)
Totuşi, cineva trebuie să fie dispus să meargă şi cineva trebuie să fie dispus să trimită: “cum vor auzi despre El fără propovăduitor? Şi cum vor propovădui, dacă nu sunt trimişi?” În Filipeni 4:14-16 spune: “Ştiţi voi înşivă, filipenilor, că, la începutul Evangheliei, când am plecat din Macedonia, nicio biserică n-a avut legătură cu mine în ce priveşte „darea” şi „primirea” afară de voi. Căci mi-aţi trimis în Tesalonic, o dată, şi chiar de două ori, ceva pentru nevoile mele.” Nu suntem mai deştepţi decât Dumnezeu şi nici nu o să îmbunătăţim metoda Lui, deoarece creştinii din primul secol “au răscolit lumea” (Faptele Apostolilor 17:6, Romani 10:18).
Noi ar trebui să mergem “până la marginile pământului.” (Faptele Apostolilor 1:8) “Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.” (Matei 28:19-20) Asta nu a fost doar pentru apostolii care au stat acolo în ziua aceea şi au auzit cuvintele acestea, ci pentru Biserică. Apostolii au murit în primul secol, dar Biserica este încă aici şi noi avem această însărcinare de la Hristos, care a spus: “până la sfârşitul veacului”. Deci trebuie să mergem şi să facem “ucenici din toate neamurile”!
Chiar dacă acest cuvânt nu este găsit în Biblie, ideea de a trimite pe cineva să predice Evanghelia este în Cuvântul lui Dumnezeu. “Fiindcă „oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.” Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Şi cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor? Şi cum vor propovădui, dacă nu sunt trimişi?” (Romani 10:13-15) Un misionar poate fi în misiune internă (în ţara lui sau chiar în oraşul natal) sau în străinătate, aşa cum a fost şi apostolul Pavel, care a ajuns până în Europa. Hristos şi apostolii, precum şi toţi ceilalţi care au fost trimişi ca misionari în Noul Testament, nu au zidit şcoli, spitale sau orfelinate, care sigur că sunt lucruri bune şi eu personal îi aplaud pe cei ce fac astfel de lucruri, dar cei din Biblie, care au fost trimişi, au pornit biserici, aşa cum Pavel şi Barnaba au făcut în cartea Faptelor Apostolilor.
Toţi creştinii ar trebui să fie implicaţi în misiune, fie mergând ca şi Pavel şi Barnaba, fie trimiţând ca şi biserica din Antiohia. “Pe când slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a zis: „Puneţi-Mi deoparte pe Barnaba şi pe Saul, pentru lucrarea la care i-am chemat.” Atunci, după ce au postit şi s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei şi i-au lăsat să plece.” (Faptele Apostolilor 13:1-3) Dumnezeu i-a chemat să meargă şi să pornească biserici pe aceia care erau credincioşi bisericii Lui. Aceştia predicau deja în biserică şi erau adeveriţi ca şi slujitori ai Cuvântului lui Dumnezeu, şi au fost trimişi de către Duhul Sfânt şi biserica locală. (Vezi BISERICA) Nu te autotrimite singur, mergi cu aprobarea bisericii. Dacă biserica ta nu crede că tu vei fi credincios sau că nu este prea evidentă chemarea lui Dumnezeu în viaţa ta, atunci rămâi unde eşti şi câştigă suflete pentru Domnul şi adu-le în biserică. Isus a spus: “Îi veţi cunoaşte după roadele lor”, dacă nu poţi câştiga suflete acolo unde eşti acum, de unde ştii că vei putea câştiga suflete în câmpul de misiune? Sunt “rachete fără ghidare”, care trebuiesc să crească, au râvnă, dar fără chemarea lui Dumnezeu în vieţile lor, aceştia vor sfârşi prin a crea mai multe probleme. (Vezi CHEMAREA LUI DUMNEZEU)
Totuşi, cineva trebuie să fie dispus să meargă şi cineva trebuie să fie dispus să trimită: “cum vor auzi despre El fără propovăduitor? Şi cum vor propovădui, dacă nu sunt trimişi?” În Filipeni 4:14-16 spune: “Ştiţi voi înşivă, filipenilor, că, la începutul Evangheliei, când am plecat din Macedonia, nicio biserică n-a avut legătură cu mine în ce priveşte „darea” şi „primirea” afară de voi. Căci mi-aţi trimis în Tesalonic, o dată, şi chiar de două ori, ceva pentru nevoile mele.” Nu suntem mai deştepţi decât Dumnezeu şi nici nu o să îmbunătăţim metoda Lui, deoarece creştinii din primul secol “au răscolit lumea” (Faptele Apostolilor 17:6, Romani 10:18).
Noi ar trebui să mergem “până la marginile pământului.” (Faptele Apostolilor 1:8) “Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.” (Matei 28:19-20) Asta nu a fost doar pentru apostolii care au stat acolo în ziua aceea şi au auzit cuvintele acestea, ci pentru Biserică. Apostolii au murit în primul secol, dar Biserica este încă aici şi noi avem această însărcinare de la Hristos, care a spus: “până la sfârşitul veacului”. Deci trebuie să mergem şi să facem “ucenici din toate neamurile”!