MÂNGÂIEREA
Este doar pentru copii sau şi pentru adulţi? Toți am fost creaţi cu capacitatea de a plânge şi de a simţi durere atât în trup cât şi în suflet şi fiecare dintre noi are capacitatea de a da şi de a primi mângâiere de la alţii şi de la Dumnezeu. Fiecare credincios are Duhul Sfânt (Romani 8:9), care este marele “Mângâietor” (Ioan 14:16-18). “Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz.” (II Corinteni 1:3-4 şi versetele 5-6) Putem fi mângâiaţi în urma citirii Bibliei: “Şi tot ce a fost scris mai înainte a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde.” (Romani 15:4) Chiar şi printr-o simplă vizită poţi aduce mângâiere. “Dar Dumnezeu, care mângâie pe cei smeriţi, ne-a mângâiat prin venirea lui Tit” (II Corinteni 7:6). Pe acela care s-a pocăit cu adevărat de păcatul lui noi ar trebui “mai bine să-l iertaţi şi să-l mângâiaţi, ca să nu fie doborât de prea multă mâhnire.” (II Corinteni 2:7)
“Plânsul îşi are vremea lui…” (Ecleziastul 3:4), dar nu ar trebui să plângem toată viaţa. Să nu fi ca Rahela: “Rahela îşi jelea copiii şi nu voia să fie mângâiată…” (Matei 2:18), ci mai degrabă ca împăratul David, care, după ce a păcătuit şi fiul său a murit, a spus “Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale şi sprijină-mă cu un duh de bunăvoinţă! Atunci voi învăţa căile Tale pe cei ce le calcă, şi păcătoşii se vor întoarce la Tine.” (Psalm 51:12-13) Păcătoşii se “întorc” atunci când văd creştini fericiţi, nu unii trişti! Acesta nu este vechiul sfat de a te “maturiza”, ci lasă pe Dumnezeu să te mângâie! Roagă-L să o facă, pentru că El vrea să te mângâie! (Vezi şi Psalm 23:1-6, Matei 5:4 şi 11:28-30, II Tesaloniceni 2:16-17 şi Ioan 16:20-22.) “Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi.” (I Petru 5:7) “Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.” (Matei 11:28-30)
Creştinii ar trebui să găsească mângâiere în marea reuniune care va fi când vom merge în cer şi vom întâlni din nou pe cei dragi care au murit în Hristos. “Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde. Căci, dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi, împreună cu Isus, pe cei ce au adormit în El. Iată, în adevăr, ce vă spunem prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.Mângâiaţi-vă, dar, unii pe alţii cu aceste cuvinte.” (I Tesaloniceni 4:13-18) “El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” (Apocalipsa 21:4, vezi şi Ioan 14:1-6)
MÂNIA (Vezi AMĂRĂCIUNE)
Este doar pentru copii sau şi pentru adulţi? Toți am fost creaţi cu capacitatea de a plânge şi de a simţi durere atât în trup cât şi în suflet şi fiecare dintre noi are capacitatea de a da şi de a primi mângâiere de la alţii şi de la Dumnezeu. Fiecare credincios are Duhul Sfânt (Romani 8:9), care este marele “Mângâietor” (Ioan 14:16-18). “Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz.” (II Corinteni 1:3-4 şi versetele 5-6) Putem fi mângâiaţi în urma citirii Bibliei: “Şi tot ce a fost scris mai înainte a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde.” (Romani 15:4) Chiar şi printr-o simplă vizită poţi aduce mângâiere. “Dar Dumnezeu, care mângâie pe cei smeriţi, ne-a mângâiat prin venirea lui Tit” (II Corinteni 7:6). Pe acela care s-a pocăit cu adevărat de păcatul lui noi ar trebui “mai bine să-l iertaţi şi să-l mângâiaţi, ca să nu fie doborât de prea multă mâhnire.” (II Corinteni 2:7)
“Plânsul îşi are vremea lui…” (Ecleziastul 3:4), dar nu ar trebui să plângem toată viaţa. Să nu fi ca Rahela: “Rahela îşi jelea copiii şi nu voia să fie mângâiată…” (Matei 2:18), ci mai degrabă ca împăratul David, care, după ce a păcătuit şi fiul său a murit, a spus “Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale şi sprijină-mă cu un duh de bunăvoinţă! Atunci voi învăţa căile Tale pe cei ce le calcă, şi păcătoşii se vor întoarce la Tine.” (Psalm 51:12-13) Păcătoşii se “întorc” atunci când văd creştini fericiţi, nu unii trişti! Acesta nu este vechiul sfat de a te “maturiza”, ci lasă pe Dumnezeu să te mângâie! Roagă-L să o facă, pentru că El vrea să te mângâie! (Vezi şi Psalm 23:1-6, Matei 5:4 şi 11:28-30, II Tesaloniceni 2:16-17 şi Ioan 16:20-22.) “Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi.” (I Petru 5:7) “Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.” (Matei 11:28-30)
Creştinii ar trebui să găsească mângâiere în marea reuniune care va fi când vom merge în cer şi vom întâlni din nou pe cei dragi care au murit în Hristos. “Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde. Căci, dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi, împreună cu Isus, pe cei ce au adormit în El. Iată, în adevăr, ce vă spunem prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.Mângâiaţi-vă, dar, unii pe alţii cu aceste cuvinte.” (I Tesaloniceni 4:13-18) “El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” (Apocalipsa 21:4, vezi şi Ioan 14:1-6)
MÂNIA (Vezi AMĂRĂCIUNE)
