APOCRIFELE
Sunt, cu siguranţă, cărţi care nu sunt insuflate, scrise undeva între sfârşitul Vechiului Testament şi până în timpul lui Hristos. Acestea includ I şi II Ezdra, Tobit, Iudita, adăugirile aduse cărţii lui Estera, Înţelepciunea lui Solomon (a nu se confunda cu Eclesiastul), numită şi Înţelepciunea lui Isus, Fiul lui Sirah, Baruh, Epistola lui Ieremia, Rugăciunea lui Azaria şi Cântarea celor Trei Tineri, Suzana, Bel şi Dragonul, Rugăciunea lui Manase şi I şi II Macabei. Unele dintre aceste cărţi au valoare istorică, dar multe dintre acestea sunt pură ficţiune şi conţin erezii. Acestea nu sunt considerate ca făcând parte din Cuvântul lui Dumnezeu din următoarele motive:
1) Nu au fost incluse de către Evrei în originalul Scripturilor Ebraice ale Vechiului Testament.
2) Bisericile primare din primele trei secole nu le-au acceptat ca fiind insuflate.
3) Acestea nu revendică drept autor divinitatea cu declaraţii de genul “Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu”, găsite în Scriptură, atât în Noul cât şi în Vechiul Testament.
4) Când citeşti aceste cărţi, îţi dai seama că acestea nu ating nivelul de putere al Bibliei; nu au “sceptrul autorităţii”.
5) Niciuna dintre acestea nu a fost citată de către Hristos sau apostoli în Noul Testament, aşa cum s-a întâmplat cu scripturile Vechiului Testament. Chiar dacă sunt câteva citate în Noul Testament care par să semene, niciunul dintre acestea nu este cu referire la apocrife, citatele fiind mai apropiate de ceea ce se spune în Vechiul Testament.
Sunt, cu siguranţă, cărţi care nu sunt insuflate, scrise undeva între sfârşitul Vechiului Testament şi până în timpul lui Hristos. Acestea includ I şi II Ezdra, Tobit, Iudita, adăugirile aduse cărţii lui Estera, Înţelepciunea lui Solomon (a nu se confunda cu Eclesiastul), numită şi Înţelepciunea lui Isus, Fiul lui Sirah, Baruh, Epistola lui Ieremia, Rugăciunea lui Azaria şi Cântarea celor Trei Tineri, Suzana, Bel şi Dragonul, Rugăciunea lui Manase şi I şi II Macabei. Unele dintre aceste cărţi au valoare istorică, dar multe dintre acestea sunt pură ficţiune şi conţin erezii. Acestea nu sunt considerate ca făcând parte din Cuvântul lui Dumnezeu din următoarele motive:
1) Nu au fost incluse de către Evrei în originalul Scripturilor Ebraice ale Vechiului Testament.
2) Bisericile primare din primele trei secole nu le-au acceptat ca fiind insuflate.
3) Acestea nu revendică drept autor divinitatea cu declaraţii de genul “Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu”, găsite în Scriptură, atât în Noul cât şi în Vechiul Testament.
4) Când citeşti aceste cărţi, îţi dai seama că acestea nu ating nivelul de putere al Bibliei; nu au “sceptrul autorităţii”.
5) Niciuna dintre acestea nu a fost citată de către Hristos sau apostoli în Noul Testament, aşa cum s-a întâmplat cu scripturile Vechiului Testament. Chiar dacă sunt câteva citate în Noul Testament care par să semene, niciunul dintre acestea nu este cu referire la apocrife, citatele fiind mai apropiate de ceea ce se spune în Vechiul Testament.
