SECTĂ
Astăzi, termenul acesta este folosit aproape întotdeauna într-un mod derogatoriu şi are o mulţime de sensuri, care depind în mare parte de cel ce foloseşte acest termen. Unii definesc un cult religios sau sectă ca fiind orice altă religie care nu ţine învăţăturile istorice ale creştinismului, de pildă: divinitatea lui Hristos, naşterea din fecioară, Sfânta Treime, învierea în trup a lui Hristos, mântuirea prin credinţa în Hristos etc. Astăzi un grup religios poate fi etichetat ca şi cult sau sectă numai datorită vederilor morale sau politice, dacă sunt mai liberali sau mai conservatori decât aceia care îi numeşte sectă. Termenul acesta este folosit câteodată pentru a descrie o religie, care pretinde că este singura dreaptă şi că numai prin aceasta se poate ajunge în cer.
“Cum pot să ştiu cine spune adevărul?” În cele din urmă, trebuie mers înapoi la Scriptură şi comparat cu ce învăţătură au aceştia. Dar, pe scurt, orice religie “nouă” sau credinţă “nouă” este suspect, deoarece “nu este nimic nou sub soare.” (Eclesiastul 1:9. Vezi OCULTISM)
SEMINŢIILE PIERDUTE ALE LUI ISRAEL (Învăţătură falsă).
Unii susţin că cele zece seminţii ale lui Israel din nord, care au mers în robie (cam cu 140 de ani înaintea lui Iuda şi Beniamin), nu s-au mai întors în ţara făgăduită şi au devenit indienii din America sau chiar japonezi sau că Anglia este Efraim şi America este Manase. Alţii spun că Israel este numele pentru America. Dar când Petru s-a adresat Evreilor, le-a spus “Să ştie bine, dar, toată casa lui Israel…” (Faptele Apostolilor 2:36 şi multe alte locuri); el îi numeşte Israel pe evrei. Chiar dacă o parte din toate seminţiile a rămas într-adevăr în robie şi nu s-a mai întors, după cum Iacov 1:1 scrie: “către cele douăsprezece seminţii care sunt împrăştiate…”. Aceştia nu s-au pierdut, ci au rămas un grup distinct, aşa cum sunt şi astăzi. În Biblie scrie şi despre alte seminţii care s-au întors în ţara făgăduită, pe lângă Iuda şi Beniamin. Seminţia lui Aşer este găsită în Noul Testament pe vremea lui Hristos (Luca 2:36), seminţia lui Levi s-a întors după robie (Ezra 1:5), la fel şi seminţia lui Efraim şi Manase (I Cronici 9:1-3). În zilele împăratului Iosia (mulţi ani după ce seminţiile din nord au fost duse în robie), vedem că aceştia fie s-au întors în ţara lor, fie nu au fost niciodată plecaţi, deoarece în II Cronici 34:6-9 găsim seminţiile “lui Simeon şi chiar lui Neftali…” şi seminţiile “lui Manase, lui Efraim, şi toată rămăşiţa lui Israel…” şi “Zabulon” (II Cronici 30:5-6, 10-11).
Astăzi, termenul acesta este folosit aproape întotdeauna într-un mod derogatoriu şi are o mulţime de sensuri, care depind în mare parte de cel ce foloseşte acest termen. Unii definesc un cult religios sau sectă ca fiind orice altă religie care nu ţine învăţăturile istorice ale creştinismului, de pildă: divinitatea lui Hristos, naşterea din fecioară, Sfânta Treime, învierea în trup a lui Hristos, mântuirea prin credinţa în Hristos etc. Astăzi un grup religios poate fi etichetat ca şi cult sau sectă numai datorită vederilor morale sau politice, dacă sunt mai liberali sau mai conservatori decât aceia care îi numeşte sectă. Termenul acesta este folosit câteodată pentru a descrie o religie, care pretinde că este singura dreaptă şi că numai prin aceasta se poate ajunge în cer.
“Cum pot să ştiu cine spune adevărul?” În cele din urmă, trebuie mers înapoi la Scriptură şi comparat cu ce învăţătură au aceştia. Dar, pe scurt, orice religie “nouă” sau credinţă “nouă” este suspect, deoarece “nu este nimic nou sub soare.” (Eclesiastul 1:9. Vezi OCULTISM)
SEMINŢIILE PIERDUTE ALE LUI ISRAEL (Învăţătură falsă).
Unii susţin că cele zece seminţii ale lui Israel din nord, care au mers în robie (cam cu 140 de ani înaintea lui Iuda şi Beniamin), nu s-au mai întors în ţara făgăduită şi au devenit indienii din America sau chiar japonezi sau că Anglia este Efraim şi America este Manase. Alţii spun că Israel este numele pentru America. Dar când Petru s-a adresat Evreilor, le-a spus “Să ştie bine, dar, toată casa lui Israel…” (Faptele Apostolilor 2:36 şi multe alte locuri); el îi numeşte Israel pe evrei. Chiar dacă o parte din toate seminţiile a rămas într-adevăr în robie şi nu s-a mai întors, după cum Iacov 1:1 scrie: “către cele douăsprezece seminţii care sunt împrăştiate…”. Aceştia nu s-au pierdut, ci au rămas un grup distinct, aşa cum sunt şi astăzi. În Biblie scrie şi despre alte seminţii care s-au întors în ţara făgăduită, pe lângă Iuda şi Beniamin. Seminţia lui Aşer este găsită în Noul Testament pe vremea lui Hristos (Luca 2:36), seminţia lui Levi s-a întors după robie (Ezra 1:5), la fel şi seminţia lui Efraim şi Manase (I Cronici 9:1-3). În zilele împăratului Iosia (mulţi ani după ce seminţiile din nord au fost duse în robie), vedem că aceştia fie s-au întors în ţara lor, fie nu au fost niciodată plecaţi, deoarece în II Cronici 34:6-9 găsim seminţiile “lui Simeon şi chiar lui Neftali…” şi seminţiile “lui Manase, lui Efraim, şi toată rămăşiţa lui Israel…” şi “Zabulon” (II Cronici 30:5-6, 10-11).