DIVORŢUL
Astăzi sunt o grămadă de oameni divorţaţi, atât în afara cât şi în interiorul bisericii. Nu numai adulţii poartă răni provocate de fosta căsnicie, dar şi copiii care au fost răniţi în urma divorţului părinţilor lor. Deseori, copilul ai cărui părinţi au divorţat crede că, într-un fel, este vina lui şi trebuie să i se spună că nu este vina lui! Totodată, copiii visează să-şi aducă părinţii din nou împreună.
“şi a zis: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi cei doi vor fi un singur trup”. Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.” (Matei 19:5-6, vezi şi Marcu 10:2-12, Luca 16:18 şi I Corinteni 7:10-11) Asta a spus Hristos după care a fost întrebat în Matei 19:7, “Pentru ce, dar”, I-au zis ei, „a poruncit Moise ca bărbatul să dea nevestei o carte de despărţire şi s-o lase?” Hristos a răspuns: “Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsaţi nevestele; dar de la început n-a fost aşa. Eu, însă, vă spun că oricine îşi lasă nevasta, afară de pricină de curvie, şi ia pe alta de nevastă preacurveşte; şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat preacurveşte.” (Matei 19:8-9, “curvia” în versetul acesta poate include şi perioada logodnei, vezi Matei 1:18-19). Divorţul a fost îngăduit datorită “împietririi” inimii omului, dar “de la început n-a fost” planul lui Dumnezeu. Bărbaţii şi femeile au spus: “n-am să te iert niciodată”, dar ar fi putut s-o facă; şi alţii au făcut-o! De ce să fii plin de amărăciune pentru tot restul vieţii tale? Unii oameni sar dintr-o relaţie într-alta, alergând după cai verzi pe pereţi, fără să găsească fericirea. Am auzit multe “poveşti de groază” despre soţi beţivani şi abuzivi şi aş fi înţeles dacă nevastele ar fi vrut să-i părăsească. Dar nu aş fi un bun slujitor al lui Dumnezeu dacă nu v-aş spune despre alţii, în situaţii cel puţin la fel de rele, care, într-un fel sau altul, prin harul lui Dumnezeu, au luptat pentru căsnicia lor şi Dumnezeu a schimbat totul!
Placajul este confecţionat prin laminare sau prin lipirea mai multor foi din lemn, pentru ca acestea să fie “unite împreună” şi atunci acestea “vor fi una”, dar ca să le separi (“desparţi”), vei sfârşi prin a rupe bucăţi din ambele părţi, având ca rezultat o mizerie totală. La fel şi cu cei ce au trecut printr-un divorţ şi au rămas cu inimile frânte. Divorţul nu este o evadare dintr-o căsnicie rea sau o ispită trecătoare, acesta poate avea efecte de lungă durată. Copiii dintr-o căsnicie anterioară vor avea întotdeauna o dificultate în a accepta pe tăticul sau pe mămica nouă. (În cazul acesta, noul părinte ar trebui să fie deschis faţă de copil şi să-i spună că nu va încerca să ia locul mamei sau tatălui biologic, ci va încerca doar să fie un părinte bun.)
Legămintele rostite la căsătorie spun: “Să te am şi să te păstrez, de azi înainte, la bine şi la rău, în bogăţie şi în sărăcie, în sănătate şi la boală, să te iubesc şi să te preţuiesc până moartea ne va despărţi.” Biblia spune că “O femeie măritată este legată de lege câtă vreme îi trăieşte bărbatul; dar, dacă-i moare bărbatul, este slobodă să se mărite cu cine vrea; numai în Domnul.” (I Corinteni 7:39) Când depunem legământul, Dumnezeu se aşteaptă ca noi să ne ţinem cuvântul. (Eclesiastul 5:4-6) Dacă unul dintre parteneri divorţează, acesta se poate recăsători cu partenerul de care a divorţat, dar nu şi dacă a fost căsătorit cu altcineva după primul divorţ (Vezi Deuteronom 24:4).
Nu ar trebui trecut cu vederea faptul că Biblia ne învaţă despre a treia posibilitate, pe lângă căsnicie şi divorţ, şi anume ca cei doi să fie separaţi, nu divorţaţi, până va avea loc reconcilierea. “[N]evasta să nu se despartă de bărbat. Dacă este despărţită, să rămână nemăritată sau să se împace cu bărbatul ei” (I Corinteni 7:10-11)
Am cunoscut mai multe cupluri care au venit să caute ajutor la casa lui Dumnezeu şi după ce lucrurile s-au îmbunătăţit nu au mai venit la biserică. Au gândit că “totul este în regulă acum”, dar, nu după multă vreme, unul dintre ei a plecat, deoarece ei nu au văzut o schimbare de durată. Decide-te să rămâi credincios lui Dumnezeu şi bisericii Sale, chiar dacă Dumnezeu nu-ţi dă ceea ce vrei! Să nu crezi că perechea ta ştie întotdeauna dacă este vreo problem, ci împărtăşiţi-vă unul altuia îngrijorările (când sunteţi singuri) şi nu ignoraţi problemele. Învăţaţi cum să comunicaţi problemele fără să creaţi probleme mai mari. Explică celuilalt ceea ce consideri că este o problemă într-un fel în care ţi-ar plăcea ţie să-ţi explice cineva. “Ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel.” (Luca 6:31) Vei face mai mult rău dacă vei continua să aduci aminte partenerului de greşelile acestuia, în special de acelea de care s-a pocăit deja. “Cine acoperă o greşeală, caută dragostea, dar cine o pomeneşte mereu în vorbirile lui, dezbină pe prieteni.” (Proverbe 17:9) Iertarea, dragostea, cuvintele drăguţe şi înţelegerea ajută mult la vindecarea unei căsnicii.
Trebuie găsită o biserică bună, în care amândoi să-l slujească pe Dumnezeu şi să primească consiliere de la pastor. S-a spus că o căsnicie bună este ca un triunghi care îl are la vârf pe Hristos, iar jos, la cele două colţuri, pe bărbat şi pe femeie. Cu cât ne apropiem mai mult de Dumnezeu, care este în vârf, cu atât mai aproape ne aflăm unul de celălalt. Hristos a făcut prima Sa minune la o nuntă! Aceasta se găseşte în Ioan 2:2-11 şi motivul pentru care a fost acolo este pentru că a fost invitat! Dacă ambii miri vor invita pe Hristos în căsnicia lor, El poate să aşeze lucrurile la locul lor mai bine decât au fost vreodată. Minunea pe care a făcut-o a constat în transformarea unui lucru de zi cu zi (apa) în ceva dulce (vin nou).
Astăzi sunt o grămadă de oameni divorţaţi, atât în afara cât şi în interiorul bisericii. Nu numai adulţii poartă răni provocate de fosta căsnicie, dar şi copiii care au fost răniţi în urma divorţului părinţilor lor. Deseori, copilul ai cărui părinţi au divorţat crede că, într-un fel, este vina lui şi trebuie să i se spună că nu este vina lui! Totodată, copiii visează să-şi aducă părinţii din nou împreună.
“şi a zis: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi cei doi vor fi un singur trup”. Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.” (Matei 19:5-6, vezi şi Marcu 10:2-12, Luca 16:18 şi I Corinteni 7:10-11) Asta a spus Hristos după care a fost întrebat în Matei 19:7, “Pentru ce, dar”, I-au zis ei, „a poruncit Moise ca bărbatul să dea nevestei o carte de despărţire şi s-o lase?” Hristos a răspuns: “Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsaţi nevestele; dar de la început n-a fost aşa. Eu, însă, vă spun că oricine îşi lasă nevasta, afară de pricină de curvie, şi ia pe alta de nevastă preacurveşte; şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat preacurveşte.” (Matei 19:8-9, “curvia” în versetul acesta poate include şi perioada logodnei, vezi Matei 1:18-19). Divorţul a fost îngăduit datorită “împietririi” inimii omului, dar “de la început n-a fost” planul lui Dumnezeu. Bărbaţii şi femeile au spus: “n-am să te iert niciodată”, dar ar fi putut s-o facă; şi alţii au făcut-o! De ce să fii plin de amărăciune pentru tot restul vieţii tale? Unii oameni sar dintr-o relaţie într-alta, alergând după cai verzi pe pereţi, fără să găsească fericirea. Am auzit multe “poveşti de groază” despre soţi beţivani şi abuzivi şi aş fi înţeles dacă nevastele ar fi vrut să-i părăsească. Dar nu aş fi un bun slujitor al lui Dumnezeu dacă nu v-aş spune despre alţii, în situaţii cel puţin la fel de rele, care, într-un fel sau altul, prin harul lui Dumnezeu, au luptat pentru căsnicia lor şi Dumnezeu a schimbat totul!
Placajul este confecţionat prin laminare sau prin lipirea mai multor foi din lemn, pentru ca acestea să fie “unite împreună” şi atunci acestea “vor fi una”, dar ca să le separi (“desparţi”), vei sfârşi prin a rupe bucăţi din ambele părţi, având ca rezultat o mizerie totală. La fel şi cu cei ce au trecut printr-un divorţ şi au rămas cu inimile frânte. Divorţul nu este o evadare dintr-o căsnicie rea sau o ispită trecătoare, acesta poate avea efecte de lungă durată. Copiii dintr-o căsnicie anterioară vor avea întotdeauna o dificultate în a accepta pe tăticul sau pe mămica nouă. (În cazul acesta, noul părinte ar trebui să fie deschis faţă de copil şi să-i spună că nu va încerca să ia locul mamei sau tatălui biologic, ci va încerca doar să fie un părinte bun.)
Legămintele rostite la căsătorie spun: “Să te am şi să te păstrez, de azi înainte, la bine şi la rău, în bogăţie şi în sărăcie, în sănătate şi la boală, să te iubesc şi să te preţuiesc până moartea ne va despărţi.” Biblia spune că “O femeie măritată este legată de lege câtă vreme îi trăieşte bărbatul; dar, dacă-i moare bărbatul, este slobodă să se mărite cu cine vrea; numai în Domnul.” (I Corinteni 7:39) Când depunem legământul, Dumnezeu se aşteaptă ca noi să ne ţinem cuvântul. (Eclesiastul 5:4-6) Dacă unul dintre parteneri divorţează, acesta se poate recăsători cu partenerul de care a divorţat, dar nu şi dacă a fost căsătorit cu altcineva după primul divorţ (Vezi Deuteronom 24:4).
Nu ar trebui trecut cu vederea faptul că Biblia ne învaţă despre a treia posibilitate, pe lângă căsnicie şi divorţ, şi anume ca cei doi să fie separaţi, nu divorţaţi, până va avea loc reconcilierea. “[N]evasta să nu se despartă de bărbat. Dacă este despărţită, să rămână nemăritată sau să se împace cu bărbatul ei” (I Corinteni 7:10-11)
Am cunoscut mai multe cupluri care au venit să caute ajutor la casa lui Dumnezeu şi după ce lucrurile s-au îmbunătăţit nu au mai venit la biserică. Au gândit că “totul este în regulă acum”, dar, nu după multă vreme, unul dintre ei a plecat, deoarece ei nu au văzut o schimbare de durată. Decide-te să rămâi credincios lui Dumnezeu şi bisericii Sale, chiar dacă Dumnezeu nu-ţi dă ceea ce vrei! Să nu crezi că perechea ta ştie întotdeauna dacă este vreo problem, ci împărtăşiţi-vă unul altuia îngrijorările (când sunteţi singuri) şi nu ignoraţi problemele. Învăţaţi cum să comunicaţi problemele fără să creaţi probleme mai mari. Explică celuilalt ceea ce consideri că este o problemă într-un fel în care ţi-ar plăcea ţie să-ţi explice cineva. “Ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel.” (Luca 6:31) Vei face mai mult rău dacă vei continua să aduci aminte partenerului de greşelile acestuia, în special de acelea de care s-a pocăit deja. “Cine acoperă o greşeală, caută dragostea, dar cine o pomeneşte mereu în vorbirile lui, dezbină pe prieteni.” (Proverbe 17:9) Iertarea, dragostea, cuvintele drăguţe şi înţelegerea ajută mult la vindecarea unei căsnicii.
Trebuie găsită o biserică bună, în care amândoi să-l slujească pe Dumnezeu şi să primească consiliere de la pastor. S-a spus că o căsnicie bună este ca un triunghi care îl are la vârf pe Hristos, iar jos, la cele două colţuri, pe bărbat şi pe femeie. Cu cât ne apropiem mai mult de Dumnezeu, care este în vârf, cu atât mai aproape ne aflăm unul de celălalt. Hristos a făcut prima Sa minune la o nuntă! Aceasta se găseşte în Ioan 2:2-11 şi motivul pentru care a fost acolo este pentru că a fost invitat! Dacă ambii miri vor invita pe Hristos în căsnicia lor, El poate să aşeze lucrurile la locul lor mai bine decât au fost vreodată. Minunea pe care a făcut-o a constat în transformarea unui lucru de zi cu zi (apa) în ceva dulce (vin nou).