PRIETENII
S-a spus că vom fi ca şi cărţile pe care le citim şi ca şi oamenii în anturajul cărora ne aflăm (Vezi SEPARARE). Alege-ţi prietenii cu înţelepciune! Părinţii sunt în mod firesc preocupaţi de cei cu care stau copiii lor, la fel şi Tatăl Ceresc. Biblia spune: “Nu vă înşelaţi: „Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune.” (I Corinteni 15:33) Ultima parte a versetului 24 din Proverbe 18 spune: “este un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate.” Acela este Isus! “Nu te împrieteni cu omul mânios şi nu te însoţi cu omul iute la mânie, ca nu cumva să te deprinzi cu cărările lui şi să-ţi ajungă o cursă pentru suflet.” (Proverbe 22:24-25) “Nu părăsi pe prietenul tău şi pe prietenul tatălui tău…” (Proverbe 27:10). “Mai bine doi decât unul, căci iau o plată cu atât mai bună pentru munca lor. Căci, dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul; dar vai de cine este singur şi cade fără să aibă pe altul care să-l ridice.” (Eclesiastul 4:9-10)
PRIGONIREA
Dacă o persoană nu este prigonită din cauza credinţei în Hristos, Biblia spune că este din cauza faptului că nu trăieşte o viaţă evlavioasă: “De altfel, toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi prigoniţi.” (II Timothy 3:12) În majoritatea cazurilor, prigonirea nu vine datorită faptului că cineva spune că este creştin, ci din cauza faptului că trăieşte o viaţă ca şi Hristos: “să trăiască cu evlavie”! Dacă cineva are simboluri creştine sau se declară a fi creştin, lumea nu o să-l urască atâta vreme cât acesta trăieşte aşa cum cei din lume trăiesc. “Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu sunteţi din lume şi pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea. Aduceţi-vă aminte de vorba pe care v-am spus-o: „Robul nu este mai mare decât stăpânul său.” Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni…” (Ioan 15:19-20).
Nu ar trebui să căutăm să fim prigoniţi, dar dacă trăim pentru Domnul, prigoana nu poate fi evitată! În general, cu cât trăieşte cineva mai mult pentru Domnul, cu atât mai prigonit va fi. Hristos a fost răstignit, Pavel a fost biciuit cu 39 de lovituri în cinci ocazii diferite, de trei ori bătut cu nuiele, împroşcat odată cu pietre, închis de nenumărate ori, toate acestea din cauza credinţei sale în Hristos. (II Corinteni 11:23-27) Şi totuşi “cântau cântări de laudă lui Dumnezeu” atunci când era prigonit (Faptele Apostolilor 16: 23-25). Isus a spus că ar trebui să ne bucurăm atunci când suntem prigoniţi, pentru că “răsplata voastră este mare în ceruri” (Matei 5:10-12).
Sunt creştini chemaţi să sufere mai mult decât alţii: “s-au bucurat că au fost învredniciţi să fie batjocoriţi pentru Numele Lui” (Faptele Apostolilor 5:41), “Căci, cu privire la Hristos, vouă vi s-a dat harul nu numai să credeţi în El, ci să şi pătimiţi pentru El…” (Filipeni 1:29).
S-a spus că vom fi ca şi cărţile pe care le citim şi ca şi oamenii în anturajul cărora ne aflăm (Vezi SEPARARE). Alege-ţi prietenii cu înţelepciune! Părinţii sunt în mod firesc preocupaţi de cei cu care stau copiii lor, la fel şi Tatăl Ceresc. Biblia spune: “Nu vă înşelaţi: „Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune.” (I Corinteni 15:33) Ultima parte a versetului 24 din Proverbe 18 spune: “este un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate.” Acela este Isus! “Nu te împrieteni cu omul mânios şi nu te însoţi cu omul iute la mânie, ca nu cumva să te deprinzi cu cărările lui şi să-ţi ajungă o cursă pentru suflet.” (Proverbe 22:24-25) “Nu părăsi pe prietenul tău şi pe prietenul tatălui tău…” (Proverbe 27:10). “Mai bine doi decât unul, căci iau o plată cu atât mai bună pentru munca lor. Căci, dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul; dar vai de cine este singur şi cade fără să aibă pe altul care să-l ridice.” (Eclesiastul 4:9-10)
PRIGONIREA
Dacă o persoană nu este prigonită din cauza credinţei în Hristos, Biblia spune că este din cauza faptului că nu trăieşte o viaţă evlavioasă: “De altfel, toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi prigoniţi.” (II Timothy 3:12) În majoritatea cazurilor, prigonirea nu vine datorită faptului că cineva spune că este creştin, ci din cauza faptului că trăieşte o viaţă ca şi Hristos: “să trăiască cu evlavie”! Dacă cineva are simboluri creştine sau se declară a fi creştin, lumea nu o să-l urască atâta vreme cât acesta trăieşte aşa cum cei din lume trăiesc. “Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu sunteţi din lume şi pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea. Aduceţi-vă aminte de vorba pe care v-am spus-o: „Robul nu este mai mare decât stăpânul său.” Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni…” (Ioan 15:19-20).
Nu ar trebui să căutăm să fim prigoniţi, dar dacă trăim pentru Domnul, prigoana nu poate fi evitată! În general, cu cât trăieşte cineva mai mult pentru Domnul, cu atât mai prigonit va fi. Hristos a fost răstignit, Pavel a fost biciuit cu 39 de lovituri în cinci ocazii diferite, de trei ori bătut cu nuiele, împroşcat odată cu pietre, închis de nenumărate ori, toate acestea din cauza credinţei sale în Hristos. (II Corinteni 11:23-27) Şi totuşi “cântau cântări de laudă lui Dumnezeu” atunci când era prigonit (Faptele Apostolilor 16: 23-25). Isus a spus că ar trebui să ne bucurăm atunci când suntem prigoniţi, pentru că “răsplata voastră este mare în ceruri” (Matei 5:10-12).
Sunt creştini chemaţi să sufere mai mult decât alţii: “s-au bucurat că au fost învredniciţi să fie batjocoriţi pentru Numele Lui” (Faptele Apostolilor 5:41), “Căci, cu privire la Hristos, vouă vi s-a dat harul nu numai să credeţi în El, ci să şi pătimiţi pentru El…” (Filipeni 1:29).
