CONŞTIINŢA
“Şi ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor; fiindcă despre lucrarea aceasta mărturiseşte cugetul lor (conştiinţa) şi gândurile lor, care sau se învinovăţesc sau se dezvinovăţesc între ele” (Romani 2:15). Toţi ne naştem cu conştiinţă, care, atunci când păcătuim, ne face să simţim vina, ca atunci când punem mâna pe o sobă încinsă şi simţim durerea arsurii. Vina datorată conştiinţei este intenţionată de către Dumnezeu pentru a ne învăţa să nu mai facem din nou acelaşi lucru.
Dacă cineva continuă sa-şi lovească degetul cu un ciocan, până la urmă nu va mai simţi deloc durerea, dar va fi în pericol să-şi piardă degetul. La fel este şi cu conştiinţa, este posibil să ai conştiinţa cicatrizată şi să nu simţi vină, “însemnaţi cu fierul roşu în însuşi cugetul lor” (I Timotei 4:2, Tit 1:15 şi Romani 1:28). Faptul că avem conştiinţă este un semn că Dumnezeu încă ne iubeşte şi că vrea să ne ierte.
Modul de scăpa de vină este prin a mărturisi păcatele noastre lui Dumnezeu, Acela care poate da iertare şi curăţire de păcate. (Vezi IERTARE) “Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.” (I Ioan 1:8-9) Dacă conştiinţa ne deranjează, este un semn că trebuie să îndreptăm lucrurile cu Dumnezeu sau cu oamenii, sau cu amândouă. Cerându-ne iertare, ne vom simţi mai bine! Daţi-vă silinţa să aveţi un “cuget bun şi curat” (I Timotei 1:5, 19) “De aceea mă silesc să am totdeauna un cuget curat înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.” (Faptele Apostolilor 24:16)
CUNUNILE
Biblia ne vorbeşte despre cinci cununi, pe care un creştin le poate câştiga şi pe care le va primi când va merge în cer. Există cununi care “nu se pot veşteji” pentru aceia care își ţin trupurile în stăpânire (I Corinteni 9:25-27), “cununa bucuriei” pentru câştigarea sufletelor pentru Hristos (Filipeni 4:1, I Tesaloniceni 2:19-20), “cununa neprihănirii” pentru aceia care iubesc venirea Domnului (II Timotei 4:8), “cununa vieţii” pentru aceia care rabdă ispitele (Iacov 1:12, Apocalipsa 2:10) şi “cununa slavei” pentru cei ce veghează asupra turmei lui Dumnezeu (I Petru 5:1-4). Este cu putinţă să câştigi mai multe cununi, după cum se spune despre Hristos că are “multe cununi”; poate că sunt luate bucăţi din fiecare şi folosite pentru făurirea unei singure cununi (Apocalipsa 19:12). Unii cred că aceste cununi sunt doar la figurat, dar cei 24 de bătrâni au cununi adevărate, pe care le aruncă înaintea tronului din cer de fiecare dată când cele patru făpturi strigă “Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic” (Apocalipsa 4:8-10).
Este un cântec despre aceasta, compus de către Charles Carroll Luther în 1877.
“Merge-voi cu mâna goală
Înaintea Domnului?
Suflete nu-I pot aduce,
Nici un singur snop măcar?”
“Şi ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor; fiindcă despre lucrarea aceasta mărturiseşte cugetul lor (conştiinţa) şi gândurile lor, care sau se învinovăţesc sau se dezvinovăţesc între ele” (Romani 2:15). Toţi ne naştem cu conştiinţă, care, atunci când păcătuim, ne face să simţim vina, ca atunci când punem mâna pe o sobă încinsă şi simţim durerea arsurii. Vina datorată conştiinţei este intenţionată de către Dumnezeu pentru a ne învăţa să nu mai facem din nou acelaşi lucru.
Dacă cineva continuă sa-şi lovească degetul cu un ciocan, până la urmă nu va mai simţi deloc durerea, dar va fi în pericol să-şi piardă degetul. La fel este şi cu conştiinţa, este posibil să ai conştiinţa cicatrizată şi să nu simţi vină, “însemnaţi cu fierul roşu în însuşi cugetul lor” (I Timotei 4:2, Tit 1:15 şi Romani 1:28). Faptul că avem conştiinţă este un semn că Dumnezeu încă ne iubeşte şi că vrea să ne ierte.
Modul de scăpa de vină este prin a mărturisi păcatele noastre lui Dumnezeu, Acela care poate da iertare şi curăţire de păcate. (Vezi IERTARE) “Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.” (I Ioan 1:8-9) Dacă conştiinţa ne deranjează, este un semn că trebuie să îndreptăm lucrurile cu Dumnezeu sau cu oamenii, sau cu amândouă. Cerându-ne iertare, ne vom simţi mai bine! Daţi-vă silinţa să aveţi un “cuget bun şi curat” (I Timotei 1:5, 19) “De aceea mă silesc să am totdeauna un cuget curat înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.” (Faptele Apostolilor 24:16)
CUNUNILE
Biblia ne vorbeşte despre cinci cununi, pe care un creştin le poate câştiga şi pe care le va primi când va merge în cer. Există cununi care “nu se pot veşteji” pentru aceia care își ţin trupurile în stăpânire (I Corinteni 9:25-27), “cununa bucuriei” pentru câştigarea sufletelor pentru Hristos (Filipeni 4:1, I Tesaloniceni 2:19-20), “cununa neprihănirii” pentru aceia care iubesc venirea Domnului (II Timotei 4:8), “cununa vieţii” pentru aceia care rabdă ispitele (Iacov 1:12, Apocalipsa 2:10) şi “cununa slavei” pentru cei ce veghează asupra turmei lui Dumnezeu (I Petru 5:1-4). Este cu putinţă să câştigi mai multe cununi, după cum se spune despre Hristos că are “multe cununi”; poate că sunt luate bucăţi din fiecare şi folosite pentru făurirea unei singure cununi (Apocalipsa 19:12). Unii cred că aceste cununi sunt doar la figurat, dar cei 24 de bătrâni au cununi adevărate, pe care le aruncă înaintea tronului din cer de fiecare dată când cele patru făpturi strigă “Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic” (Apocalipsa 4:8-10).
Este un cântec despre aceasta, compus de către Charles Carroll Luther în 1877.
“Merge-voi cu mâna goală
Înaintea Domnului?
Suflete nu-I pot aduce,
Nici un singur snop măcar?”