CREDINŢA
“Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui” (Evrei 11:6). Credinţa este să crezi ceea ce spune Dumnezeu, de aceea este bazată pe Biblie, nu pe experienţe. “Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.” (Romani 10:17) “De aceea mulţumim fără încetare lui Dumnezeu că, atunci când aţi primit Cuvântul lui Dumnezeu, auzit de la noi, l-aţi primit nu ca pe cuvântul oamenilor, ci, aşa cum şi este în adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează şi în voi care credeţi.” (I Tesaloniceni 2:13)
Este “credinţă mare” (Luca 7:9) şi este “credinţă puţină” (Matei 6:30), dar care poate să crească - “credinţa voastră merge mereu crescând” (II Tesaloniceni 1:3). Lucrurile care ajută la creşterea credinţei sunt citirea Bibliei (Romani 10:17), părtăşia celor tari în credinţă, precum şi citirea cărţilor duhovniceşti. Chiar şi o credinţă mică poate face minuni, deci foloseşte pe credinţa pe care o ai. “Adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: „Mută-te de aici acolo”, şi s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinţă.” (Matei 17:20)
Cel ce are credinţa în Isus Hristos este mântuit (Galateni 2:16). Dar ca să fiu mai precis, credinţa ne dă acces la harul care ne mântuieşte “Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă…” (Efeseni 2:8, vezi HARUL). Duhul lui Dumnezeu care ne mântuieşte este primit prin credinţă, nu prin păzirea celor zece porunci sau oricare altă faptă bună (Galateni 3:2), chiar şi minunile au fost săvârşite prin credinţă, nu datorită faptelor bune. “Cel ce vă dă Duhul şi face minuni printre voi le face oare prin faptele Legii sau prin auzirea credinţei? Tot aşa şi „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi credinţa aceasta i-a fost socotită ca neprihănire.” Înţelegeţi şi voi, dar, că fii ai lui Avraam sunt cei ce au credinţă.” (Galateni 3:5-7) De aceea, atunci când Isus vindeca miraculos pe cineva, spunea: “Facă-vi-se după credinţa voastră” (Matei 9:29), nu după punctele câştigate prin fapte bune. În cetatea de provenienţă a lui Isus s-a spus “Şi n-a făcut multe minuni în locul acela, din pricina necredinţei lor.” (Matei 13:58)
Chiar dacă faptele bune nu ne mântuiesc, acestea urmează credinţei aceluia care are credinţă. “Tot aşa şi credinţa: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi.” (Iacov 2:17) Versetul acesta nu spune: “Credinţa plus faptele mântuieşte”, după cum au încercat unii să-l sucească, ci spune că această credinţă este moartă; ca şi cum nu a fost niciodată mântuit! Dacă cineva a fost adus la viaţă prin Duhul lui Dumnezeu, acesta va începe în mod natural să facă fapte bune. Un măr face mere la timpul potrivit şi desigur că este măr înainte ca merele să crească, pentru că nu merele îl fac pe acesta să fie măr, ci merele doar arată ce fel de pom este. Pentru a duce această analogie un pas mai departe, dacă cineva crede că are un măr în curte şi atunci când vine vara vede că au crescut lămâi în acesta, atunci acela este cu adevărat un lămâi. De aceea a spus Hristos: “Păziţi-vă de prorocii mincinoşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori. Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune. Orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc. Aşa că, după roadele lor îi veţi cunoaşte.” (Matei 7:15-20) “Cine zice: „Îl cunosc” şi nu păzeşte poruncile Lui, este un mincinos, şi adevărul nu este în el. Dar cine păzeşte Cuvântul Lui, în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârşită; prin aceasta ştim că suntem în El.” (I Ioan 2:4-5) De aceea Iacov a spus: “Arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.” (Iacov 2:18) Dacă cineva este cu adevărat mântuit, atunci faptele bune vor veni.
“Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui” (Evrei 11:6). Credinţa este să crezi ceea ce spune Dumnezeu, de aceea este bazată pe Biblie, nu pe experienţe. “Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.” (Romani 10:17) “De aceea mulţumim fără încetare lui Dumnezeu că, atunci când aţi primit Cuvântul lui Dumnezeu, auzit de la noi, l-aţi primit nu ca pe cuvântul oamenilor, ci, aşa cum şi este în adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează şi în voi care credeţi.” (I Tesaloniceni 2:13)
Este “credinţă mare” (Luca 7:9) şi este “credinţă puţină” (Matei 6:30), dar care poate să crească - “credinţa voastră merge mereu crescând” (II Tesaloniceni 1:3). Lucrurile care ajută la creşterea credinţei sunt citirea Bibliei (Romani 10:17), părtăşia celor tari în credinţă, precum şi citirea cărţilor duhovniceşti. Chiar şi o credinţă mică poate face minuni, deci foloseşte pe credinţa pe care o ai. “Adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: „Mută-te de aici acolo”, şi s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinţă.” (Matei 17:20)
Cel ce are credinţa în Isus Hristos este mântuit (Galateni 2:16). Dar ca să fiu mai precis, credinţa ne dă acces la harul care ne mântuieşte “Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă…” (Efeseni 2:8, vezi HARUL). Duhul lui Dumnezeu care ne mântuieşte este primit prin credinţă, nu prin păzirea celor zece porunci sau oricare altă faptă bună (Galateni 3:2), chiar şi minunile au fost săvârşite prin credinţă, nu datorită faptelor bune. “Cel ce vă dă Duhul şi face minuni printre voi le face oare prin faptele Legii sau prin auzirea credinţei? Tot aşa şi „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi credinţa aceasta i-a fost socotită ca neprihănire.” Înţelegeţi şi voi, dar, că fii ai lui Avraam sunt cei ce au credinţă.” (Galateni 3:5-7) De aceea, atunci când Isus vindeca miraculos pe cineva, spunea: “Facă-vi-se după credinţa voastră” (Matei 9:29), nu după punctele câştigate prin fapte bune. În cetatea de provenienţă a lui Isus s-a spus “Şi n-a făcut multe minuni în locul acela, din pricina necredinţei lor.” (Matei 13:58)
Chiar dacă faptele bune nu ne mântuiesc, acestea urmează credinţei aceluia care are credinţă. “Tot aşa şi credinţa: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi.” (Iacov 2:17) Versetul acesta nu spune: “Credinţa plus faptele mântuieşte”, după cum au încercat unii să-l sucească, ci spune că această credinţă este moartă; ca şi cum nu a fost niciodată mântuit! Dacă cineva a fost adus la viaţă prin Duhul lui Dumnezeu, acesta va începe în mod natural să facă fapte bune. Un măr face mere la timpul potrivit şi desigur că este măr înainte ca merele să crească, pentru că nu merele îl fac pe acesta să fie măr, ci merele doar arată ce fel de pom este. Pentru a duce această analogie un pas mai departe, dacă cineva crede că are un măr în curte şi atunci când vine vara vede că au crescut lămâi în acesta, atunci acela este cu adevărat un lămâi. De aceea a spus Hristos: “Păziţi-vă de prorocii mincinoşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori. Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune. Orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc. Aşa că, după roadele lor îi veţi cunoaşte.” (Matei 7:15-20) “Cine zice: „Îl cunosc” şi nu păzeşte poruncile Lui, este un mincinos, şi adevărul nu este în el. Dar cine păzeşte Cuvântul Lui, în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârşită; prin aceasta ştim că suntem în El.” (I Ioan 2:4-5) De aceea Iacov a spus: “Arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.” (Iacov 2:18) Dacă cineva este cu adevărat mântuit, atunci faptele bune vor veni.
