FAPTELE BUNE
Biblia ne învaţă că suntem “un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte.” (Tit 2:14, 7, 3:8, 14). Faptele bune diferă de la a cinsti pe părinţi şi a avea grijă de ei când sunt în vârstă până la a sluji în biserică. Dar acestea nu ne mântuiesc: “El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui…” (Tit 3:5, Efeseni 2:8-9). Faptele pot fi o mărturie de credinţă în Hristos sau pot mărturisi lipsa acesteia. “Ei se laudă că cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele Îl tăgăduiesc, căci sunt o scârbă: nesupuşi şi netrebnici pentru orice faptă bună.” (Tit 1:16); “prin faptele voastre bune pe care le văd să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării.” (I Petru 2:12, vezi şi Matei 5:16) Dumnezeu răsplăteşte faptele noastre bune (I Corinteni 3:13-14, vezi RĂSPLĂŢILE).
FERICIREA
Au fost făcute tot felul de sondaje cu privire la ce-şi doresc oamenii în viaţă cel mai mult, răspunsul fiind “fericire”. Unii creştini cred că ar trebui să avem întotdeauna un zâmbet pe feţele noastre, alţii că ar trebui să umblăm trişti. Biblia spune despre Hristos că a fost “om al durerii şi obişnuit cu suferinţa” (Isaia 53:3), dar şi că “S-a bucurat” (Luca 10:21). Acelaşi apostol Pavel, care a fost insuflat de către Duhul Sfânt să scrie “bucuraţi-vă în Domnul”, a spus că a avut parte şi de mâhnire, strângere de inimă şi multe lacrimi (Faptele Apostolilor 20:19, 31, II Corinteni 2:4).
De prea multe ori, problemele mari au răpit bucuria din viaţa credincioşilor. “În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33) Fericirea în viaţa noastră nu constă în lipsa problemelor, ci în rezolvarea acestora, aşa cum vrea Isus Hristos să fie rezolvate. (Vezi SPERANŢA, vezi ÎNGRIJORAREA, vezi DEZAMĂGIREA, vezi VREMURI GRELE)
Biblia ne învaţă că suntem “un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte.” (Tit 2:14, 7, 3:8, 14). Faptele bune diferă de la a cinsti pe părinţi şi a avea grijă de ei când sunt în vârstă până la a sluji în biserică. Dar acestea nu ne mântuiesc: “El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui…” (Tit 3:5, Efeseni 2:8-9). Faptele pot fi o mărturie de credinţă în Hristos sau pot mărturisi lipsa acesteia. “Ei se laudă că cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele Îl tăgăduiesc, căci sunt o scârbă: nesupuşi şi netrebnici pentru orice faptă bună.” (Tit 1:16); “prin faptele voastre bune pe care le văd să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării.” (I Petru 2:12, vezi şi Matei 5:16) Dumnezeu răsplăteşte faptele noastre bune (I Corinteni 3:13-14, vezi RĂSPLĂŢILE).
FERICIREA
Au fost făcute tot felul de sondaje cu privire la ce-şi doresc oamenii în viaţă cel mai mult, răspunsul fiind “fericire”. Unii creştini cred că ar trebui să avem întotdeauna un zâmbet pe feţele noastre, alţii că ar trebui să umblăm trişti. Biblia spune despre Hristos că a fost “om al durerii şi obişnuit cu suferinţa” (Isaia 53:3), dar şi că “S-a bucurat” (Luca 10:21). Acelaşi apostol Pavel, care a fost insuflat de către Duhul Sfânt să scrie “bucuraţi-vă în Domnul”, a spus că a avut parte şi de mâhnire, strângere de inimă şi multe lacrimi (Faptele Apostolilor 20:19, 31, II Corinteni 2:4).
De prea multe ori, problemele mari au răpit bucuria din viaţa credincioşilor. “În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33) Fericirea în viaţa noastră nu constă în lipsa problemelor, ci în rezolvarea acestora, aşa cum vrea Isus Hristos să fie rezolvate. (Vezi SPERANŢA, vezi ÎNGRIJORAREA, vezi DEZAMĂGIREA, vezi VREMURI GRELE)