DUHUL SFÂNT
El este Dumnezeu (Faptele Apostolilor 5:3-4) şi are atributele lui Dumnezeu (Vezi TRINITATEA). Este considerat ca fiind persoana tăcută din Sfânta Treime. Numele Lui nu este întotdeauna menţionat alături de cel al Tatălui şi al Fiului deoarece Duhul Sfânt este Cel ce a scris Scriptura (II Petru 1:21) şi El nu vorbeşte despre Sine. “Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El…” (Ioan 16:13). I s-a dat pronumele masculin “El”, ca în versetul de mai sus, dar şi multe altele, pentru că El este o persoană, o fiinţă vie, nu o forţă impersonal, după cum cred unii. El vorbeşte (Faptele Apostolilor 13:2), mângâie (Ioan 15:26), poate fi întristat (Efeseni 4:30), are dragoste, bucurie, pace, îndelungă răbdare (Galateni 5:22); o forţă impersonală nu poate avea niciunul dintre aceste lucruri.
Lucrarea lui principală este de a “dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata…” (Ioan 16:8). Trebuie să ne rugăm în Duhul Sfânt, nu Duhului Sfânt (Vezi RUGĂCIUNEA). Roagă-te ca Duhul lui Dumnezeu să convingă pe cei pierduţi de păcatele lor şi de nevoia de Mântuitor. Duhul lui Dumnezeu ne-a fost dat ca să mărturisim pe Hristos “Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.” (Faptele Apostolilor 1:8) Ca şi creştini, trupurile noastre sunt templul Duhului Sfânt (I Corinteni 6:19). În Vechiul Testament doar câţiva oameni au fost unşi cu Duhul Sfânt care a venit peste ei şi a plecat după cum a vrut El. Dar după ce Hristos a fost glorificat, toţi credincioşii au primit Duhul Sfânt: “Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.” Spunea cuvintele acestea despre Duhul pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit” (Ioan 7:38-39)
Oamenii sunt mântuiţi sau născuţi din nou de către Duhul Sfânt (Ioan 3:6, Faptele Apostolilor 10:43-44) şi sunt “pecetluiţi” cu Duhul Sfânt (Efeseni 4:30). Deci, credinciosul nu trebuie să se roage să primească Duhul Sfânt, pentru că Îl are deja. Cine nu are Duhul lui Dumnezeu nu este mântuit (Romani 8:9). Oricum, noi putem “stinge” Duhul Său (I Tesaloniceni 5:19), de aceea ni s-a poruncit să fim “plini de Duh” (Efeseni 5:18). Aş putea avea un pahar cu puţină apă în el sau aş putea avea unul care este “plin” cu apă. În ambele cazuri aş avea totuşi apă, aşa şi cu Duhul lui Dumnezeu, nu suntem întotdeauna plini cu Acesta. Cineva poate fi plin de gelozie, mânie sau alcool (Efeseni 5:18) şi ceea ce l-a umplut îl va controla. Pentru a avea roadele Duhului, trebuie să fii umplut de Duh. Şi pentru aceasta ar trebui să ne rugăm “După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.” (Faptele Apostolilor 4:31) Ar trebui să ne rugăm să fim umpluţi cu Duhul Sfânt în orice facem. Cineva care slujeşte pe Dumnezeu în propria sa putere (numită “carne” în Biblie) este ca un pădurar care încearcă să taie un copac doar cu coada de la topor. Tot ce va reuşi să facă va fi doar zgomot şi extenuare. “Deci cei ce sunt pământeşti nu pot să placă lui Dumnezeu. Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.” (Romani 8:8-9) Versetul acesta arată modul de lucru al “Duhului” cu “Duhul lui Dumnezeu” şi cu “Duhul lui Hristos”. Dacă Duhul nu lucrează în noi, nu putem împlini lucrarea lui Dumnezeu, de aceea Hristos a spus: “Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce mult rod; căci despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic.” (Ioan 15:5)
“Eu, da, v-am botezat cu apă; dar El vă va boteza cu Duhul Sfânt.” (Marcu 1:8) Botezul cu Duhul Sfânt are loc în momentul mântuirii; excepţie a făcut perioada din Faptele Apostolilor care a fost o perioadă de tranziţie de la lege la har. Isus a spus ucenicilor să stea în Ierusalim până când vor primi Duhul Sfânt în ziua Cincizecimii (Luca 24:49). Erau mulţi alţi oameni în Israel care erau mântuiţi la acea vreme, nu numai aceia cărora li s-a spus să aştepte în Ierusalim, dar numai cei din Ierusalim au primit Duhul Sfânt. Astfel, ei au fost botezaţi cu Duhul Sfânt şi totodată umpluţi cu (controlaţi de) Duhul. Oricum, botezul cu Duhul Sfânt este un eveniment singular, care are loc în clipa mântuirii, pe când umplerea cu Duhul poate avea loc de multe ori în viaţa credinciosului.
Cei care au fost mântuiţi înainte de Cincizecime au avut nevoie de apostoli să vină şi să pună mâinile peste ei pentru a primi Duhul lui Dumnezeu. Şi în câteva cazuri izolate cu cei care au fost mântuiţi după Cincizecime şi nu cunoşteau decât botezul lui Ioan, precum Apolo (Faptele Apostolilor 18:24-25), dar nu aveau Duhul Sfânt încă. Din nou, Faptele Apostolilor reprezentă o perioadă de tranziţie, din ziua în care Duhul Sfânt a fost turnat în ziua Cincizecimii, numai de acea dată şi numai asupra celor ce erau în Ierusalim, după care au primit Duhul Sfânt şi alţi credincioşi, care locuiau în alte zone. Şi deci, cei mântuiţi înainte de Cincizecime care locuiau în afara Ierusalimului aveau nevoie de unul dintre apostoli să vină şi să-şi pună mîinile peste aceştia, ca să primească Duhul Sfânt ca şi “ucenici” care “au crezut” şi aveau “botezul lui Ioan” (Faptele Apostolilor 19:1-6). Unii cred că cei din Faptele Apostolilor 19 nu aveau Duhul Sfânt, pentru că nu erau mântuiţi, dar ei nu au avut Duhul Sfânt nici după ce au fost botezaţi a doua oară. Urmăriţi în continuare!
La fel şi în Faptele Apostolilor 8:12-17; avem oameni care au crezut propovăduirea lui Filip, ca cei din capitolul 19, care au crezut propovăduirea lui Pavel, în ambele cazuri, oamenii care au crezut au fost botezaţi în Numele lui Isus şi în ambele cazuri a trebuit să se pună mâinile peste ei, pentru a primi Duhul Sfânt. Cei din capitolul 19 erau credincioşi de la botezul lui Ioan (versetul 3) sau de dinainte de Cincizecime şi nici măcar nu ştiau de Duhul Sfânt (versetul 2). Cel mai probabil, lucrul acesta era adevărat şi cu privire la cei din Samaria, din capitolul 8, deoarece ştim că “mulţi samariteni” au crezut în Isus (Ioan 4:39) înainte de ziua Cincizecimii şi înainte ca Filip să ajungă acolo. Cei care au fost mântuiţi după ziua Cincizecimii au primit Duhul Sfânt în clipa în care au fost mântuiţi, precum cei din Faptele Apostolilor 10:44 şi 11:15-16, care l-au ascultat pe Petru predicând şi au fost umpluţi cu Duhul Sfânt chiar înainte de a termina Petru de predicat. (Vezi VORBIREA ÎN LIMBI)
El este Dumnezeu (Faptele Apostolilor 5:3-4) şi are atributele lui Dumnezeu (Vezi TRINITATEA). Este considerat ca fiind persoana tăcută din Sfânta Treime. Numele Lui nu este întotdeauna menţionat alături de cel al Tatălui şi al Fiului deoarece Duhul Sfânt este Cel ce a scris Scriptura (II Petru 1:21) şi El nu vorbeşte despre Sine. “Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El…” (Ioan 16:13). I s-a dat pronumele masculin “El”, ca în versetul de mai sus, dar şi multe altele, pentru că El este o persoană, o fiinţă vie, nu o forţă impersonal, după cum cred unii. El vorbeşte (Faptele Apostolilor 13:2), mângâie (Ioan 15:26), poate fi întristat (Efeseni 4:30), are dragoste, bucurie, pace, îndelungă răbdare (Galateni 5:22); o forţă impersonală nu poate avea niciunul dintre aceste lucruri.
Lucrarea lui principală este de a “dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata…” (Ioan 16:8). Trebuie să ne rugăm în Duhul Sfânt, nu Duhului Sfânt (Vezi RUGĂCIUNEA). Roagă-te ca Duhul lui Dumnezeu să convingă pe cei pierduţi de păcatele lor şi de nevoia de Mântuitor. Duhul lui Dumnezeu ne-a fost dat ca să mărturisim pe Hristos “Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.” (Faptele Apostolilor 1:8) Ca şi creştini, trupurile noastre sunt templul Duhului Sfânt (I Corinteni 6:19). În Vechiul Testament doar câţiva oameni au fost unşi cu Duhul Sfânt care a venit peste ei şi a plecat după cum a vrut El. Dar după ce Hristos a fost glorificat, toţi credincioşii au primit Duhul Sfânt: “Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.” Spunea cuvintele acestea despre Duhul pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit” (Ioan 7:38-39)
Oamenii sunt mântuiţi sau născuţi din nou de către Duhul Sfânt (Ioan 3:6, Faptele Apostolilor 10:43-44) şi sunt “pecetluiţi” cu Duhul Sfânt (Efeseni 4:30). Deci, credinciosul nu trebuie să se roage să primească Duhul Sfânt, pentru că Îl are deja. Cine nu are Duhul lui Dumnezeu nu este mântuit (Romani 8:9). Oricum, noi putem “stinge” Duhul Său (I Tesaloniceni 5:19), de aceea ni s-a poruncit să fim “plini de Duh” (Efeseni 5:18). Aş putea avea un pahar cu puţină apă în el sau aş putea avea unul care este “plin” cu apă. În ambele cazuri aş avea totuşi apă, aşa şi cu Duhul lui Dumnezeu, nu suntem întotdeauna plini cu Acesta. Cineva poate fi plin de gelozie, mânie sau alcool (Efeseni 5:18) şi ceea ce l-a umplut îl va controla. Pentru a avea roadele Duhului, trebuie să fii umplut de Duh. Şi pentru aceasta ar trebui să ne rugăm “După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.” (Faptele Apostolilor 4:31) Ar trebui să ne rugăm să fim umpluţi cu Duhul Sfânt în orice facem. Cineva care slujeşte pe Dumnezeu în propria sa putere (numită “carne” în Biblie) este ca un pădurar care încearcă să taie un copac doar cu coada de la topor. Tot ce va reuşi să facă va fi doar zgomot şi extenuare. “Deci cei ce sunt pământeşti nu pot să placă lui Dumnezeu. Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.” (Romani 8:8-9) Versetul acesta arată modul de lucru al “Duhului” cu “Duhul lui Dumnezeu” şi cu “Duhul lui Hristos”. Dacă Duhul nu lucrează în noi, nu putem împlini lucrarea lui Dumnezeu, de aceea Hristos a spus: “Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce mult rod; căci despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic.” (Ioan 15:5)
“Eu, da, v-am botezat cu apă; dar El vă va boteza cu Duhul Sfânt.” (Marcu 1:8) Botezul cu Duhul Sfânt are loc în momentul mântuirii; excepţie a făcut perioada din Faptele Apostolilor care a fost o perioadă de tranziţie de la lege la har. Isus a spus ucenicilor să stea în Ierusalim până când vor primi Duhul Sfânt în ziua Cincizecimii (Luca 24:49). Erau mulţi alţi oameni în Israel care erau mântuiţi la acea vreme, nu numai aceia cărora li s-a spus să aştepte în Ierusalim, dar numai cei din Ierusalim au primit Duhul Sfânt. Astfel, ei au fost botezaţi cu Duhul Sfânt şi totodată umpluţi cu (controlaţi de) Duhul. Oricum, botezul cu Duhul Sfânt este un eveniment singular, care are loc în clipa mântuirii, pe când umplerea cu Duhul poate avea loc de multe ori în viaţa credinciosului.
Cei care au fost mântuiţi înainte de Cincizecime au avut nevoie de apostoli să vină şi să pună mâinile peste ei pentru a primi Duhul lui Dumnezeu. Şi în câteva cazuri izolate cu cei care au fost mântuiţi după Cincizecime şi nu cunoşteau decât botezul lui Ioan, precum Apolo (Faptele Apostolilor 18:24-25), dar nu aveau Duhul Sfânt încă. Din nou, Faptele Apostolilor reprezentă o perioadă de tranziţie, din ziua în care Duhul Sfânt a fost turnat în ziua Cincizecimii, numai de acea dată şi numai asupra celor ce erau în Ierusalim, după care au primit Duhul Sfânt şi alţi credincioşi, care locuiau în alte zone. Şi deci, cei mântuiţi înainte de Cincizecime care locuiau în afara Ierusalimului aveau nevoie de unul dintre apostoli să vină şi să-şi pună mîinile peste aceştia, ca să primească Duhul Sfânt ca şi “ucenici” care “au crezut” şi aveau “botezul lui Ioan” (Faptele Apostolilor 19:1-6). Unii cred că cei din Faptele Apostolilor 19 nu aveau Duhul Sfânt, pentru că nu erau mântuiţi, dar ei nu au avut Duhul Sfânt nici după ce au fost botezaţi a doua oară. Urmăriţi în continuare!
La fel şi în Faptele Apostolilor 8:12-17; avem oameni care au crezut propovăduirea lui Filip, ca cei din capitolul 19, care au crezut propovăduirea lui Pavel, în ambele cazuri, oamenii care au crezut au fost botezaţi în Numele lui Isus şi în ambele cazuri a trebuit să se pună mâinile peste ei, pentru a primi Duhul Sfânt. Cei din capitolul 19 erau credincioşi de la botezul lui Ioan (versetul 3) sau de dinainte de Cincizecime şi nici măcar nu ştiau de Duhul Sfânt (versetul 2). Cel mai probabil, lucrul acesta era adevărat şi cu privire la cei din Samaria, din capitolul 8, deoarece ştim că “mulţi samariteni” au crezut în Isus (Ioan 4:39) înainte de ziua Cincizecimii şi înainte ca Filip să ajungă acolo. Cei care au fost mântuiţi după ziua Cincizecimii au primit Duhul Sfânt în clipa în care au fost mântuiţi, precum cei din Faptele Apostolilor 10:44 şi 11:15-16, care l-au ascultat pe Petru predicând şi au fost umpluţi cu Duhul Sfânt chiar înainte de a termina Petru de predicat. (Vezi VORBIREA ÎN LIMBI)
