FRICA
Sunt destui oameni internaţi în instituţii destinate celor cu boli mentale din cauza îngrijorărilor şi a fricii. O anumită cantitate de frică este de fapt înţelepciune; ar trebui să ne fie frică să ne jucăm pe marginea unei prăpăstii sau pe liniile de tren sau în mijlocul drumului. Dar este anormal ca frica să te oprească din a ieşi afară din casă sau a trece strada regulamentar.
“Domnul este lumina şi mântuirea mea: de cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieţii mele: de cine să-mi fie frică?” (Psalm 27:1, vezi şi Psalm 128:1-8, I Ioan 4:4, Filipeni 4:6-7) Frica ne determină să luăm decizii greşite. “Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n-are de ce să se teamă.” (Proverbe 29:25) Versetul acesta ne învaţă să biruim frica încrezându-ne în Domnul. Pe pagina noastră de internet “True Christian Short Stories, By G. M. Matheny”, avem o povestioară intitulată “Paraşutarea”. Povestea a fost scrisă pentru a explica faptul că trebuie dat la o parte orice altceva în care se poate încrede cineva (ex.: religie, faptele bune), ca să se poată încrede cu adevărat în Hristos. Ca cineva care sare din avion – atâta timp cât se ţine de avion înseamnă că nu se încrede în paraşută. Trebuie să se desprindă de avion pentru a se putea încrede în paraşută. Aceasta arată că suntem mântuiţi prin har, nu prin fapte, totodată ne arată cum să biruim frica. Frica ta poate avea diferite motive, dar să pretindem acum că ţi-e frică să sari cu paraşuta. Când mă aflam pe aripa acelui avion şi mi-era frică să-i dau drumul, motivul final pentru care am sărit a fost că mi-am pus încrederea în acea paraşută, să mă ducă la sol în siguranţă. Isus Hristos este paraşuta mea “Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine.” (Psalm 56:3) Du temerile tale la Domnul în rugăciune şi lasă-le acolo. Când se întorc, roagă-te din nou; cu timpul va fi mai uşor să faci asta! “[A]runcaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi.” (I Petru 5:7. Vezi ÎNGRIJORAREA.)
FUNERALII
“Isus plângea” la funeraliile lui Lazăr (Ioan 11:35). Omul a fost creat cu conducte pentru lacrimi şi “plânsul îşi are vremea lui…” (Eclesiastul 3:4). Funeraliile sunt atât pentru cei morţi cât şi pentru cei vii, deci trebuie să mângâiem şi să prezentăm sincere condoleanţe acelora care au pierdut pe cineva dintre cei dragi lor, asta ajută! (Vezi MOARTE, vezi MÂNGÂIERE)
Sunt destui oameni internaţi în instituţii destinate celor cu boli mentale din cauza îngrijorărilor şi a fricii. O anumită cantitate de frică este de fapt înţelepciune; ar trebui să ne fie frică să ne jucăm pe marginea unei prăpăstii sau pe liniile de tren sau în mijlocul drumului. Dar este anormal ca frica să te oprească din a ieşi afară din casă sau a trece strada regulamentar.
“Domnul este lumina şi mântuirea mea: de cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieţii mele: de cine să-mi fie frică?” (Psalm 27:1, vezi şi Psalm 128:1-8, I Ioan 4:4, Filipeni 4:6-7) Frica ne determină să luăm decizii greşite. “Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n-are de ce să se teamă.” (Proverbe 29:25) Versetul acesta ne învaţă să biruim frica încrezându-ne în Domnul. Pe pagina noastră de internet “True Christian Short Stories, By G. M. Matheny”, avem o povestioară intitulată “Paraşutarea”. Povestea a fost scrisă pentru a explica faptul că trebuie dat la o parte orice altceva în care se poate încrede cineva (ex.: religie, faptele bune), ca să se poată încrede cu adevărat în Hristos. Ca cineva care sare din avion – atâta timp cât se ţine de avion înseamnă că nu se încrede în paraşută. Trebuie să se desprindă de avion pentru a se putea încrede în paraşută. Aceasta arată că suntem mântuiţi prin har, nu prin fapte, totodată ne arată cum să biruim frica. Frica ta poate avea diferite motive, dar să pretindem acum că ţi-e frică să sari cu paraşuta. Când mă aflam pe aripa acelui avion şi mi-era frică să-i dau drumul, motivul final pentru care am sărit a fost că mi-am pus încrederea în acea paraşută, să mă ducă la sol în siguranţă. Isus Hristos este paraşuta mea “Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine.” (Psalm 56:3) Du temerile tale la Domnul în rugăciune şi lasă-le acolo. Când se întorc, roagă-te din nou; cu timpul va fi mai uşor să faci asta! “[A]runcaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi.” (I Petru 5:7. Vezi ÎNGRIJORAREA.)
FUNERALII
“Isus plângea” la funeraliile lui Lazăr (Ioan 11:35). Omul a fost creat cu conducte pentru lacrimi şi “plânsul îşi are vremea lui…” (Eclesiastul 3:4). Funeraliile sunt atât pentru cei morţi cât şi pentru cei vii, deci trebuie să mângâiem şi să prezentăm sincere condoleanţe acelora care au pierdut pe cineva dintre cei dragi lor, asta ajută! (Vezi MOARTE, vezi MÂNGÂIERE)