ANXIETATE (Vezi ÎNGRIJORARE)
APOCALIPSA (DESCOPERIREA)
Este ultima carte din Noul Testament (Apocalipsa 1:1). Cuvântul “descoperire” poartă ideea de a descoperi ceva, în alte locuri este tradus “relevat”. Dumnezeu descoperă copiilor Săi cele ce se vor întâmpla (viitorul).
Sunt câteva erori care au fost făcute în legătură cu Apocalipsa, în primul rând credinţa că va fi mult mai rău spre sfârşit şi oricum se va întâmpla, deci noi nu putem face nimic. Dacă cineva crede că Hristos poate reveni în orice moment, atunci va trăi ca atare! Nu va fi o parte a problemei ci va lăsa ca lumina lui să strălucească. Apostolul Pavel a crezut că Hristos va reveni în timpul vieţii lui: “Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi…”. Pavel a fost autorul uman în mâna Domnului (II Petru 1:21), care a scris pasajul acesta şi a scris “noi”, nu aceia care vor trăi cândva în viitor. El avea speranţa că Hristos va reveni în timpul vieţii lui şi astfel a mers în lume să pornească biserici şi să câştige suflete pentru Hristos, proclamând Cuvântul lui Dumnezeu tuturor celor ce ascultau. Apostolul Pavel nu a spus: “Oricum nu putem să facem nimic, Biblia spune că va fi mult mai rău spre sfârşit.” Nu! Pavel mai degrabă a mers şi a “răscolit lumea”! (Faptele Apostolilor 17:6). Dacă revenirea lui Hristos ar fi avut loc în timpul vieţii lui Pavel, acesta a fost gata şi a fost pregătit şi pentru vremea când a murit şi a stat înaintea lui Hristos! Hristos vrea ca fiecare generaţie să aibă speranţa că El se va întoarce în timpul vieţii lor! Acesta este motivul pentru care nu ne dă nouă data revenirii Lui! “El le-a răspuns: „Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa.” (Faptele Apostolilor 1:7)
A doua eroare majoră în legătură cu Apocalipsa este interpretarea falsă cu privire la conţinutul acesteia. Sunt dintre aceia care spun că Apocalipsa este o carte numai simbolică, că evenimentele despre care vorbeşte aceasta nu vor avea loc literalmente (Vezi INTERPRETAREA). Vechiul Testament are multe profeţii cu privire la prima venire a lui Hristos pe pământ şi toate au fost împlinite literalmente.
Mai sunt şi aceia care cred că Apocalipsa trebuie introdusă în perioada Bisericii. Aceştia forţează diferite evenimente care au avut loc în trecut ca să se potrivească cu ceea ce scrie în Apocalipsa, acestea neputând fi susţinute. Apocalipsa spune că o pătrime din populaţia lumii va muri în urma unei singure epidemii de ciumă, s-a întâmplat aceasta vreodată? (Apocalipsa 6:8). Sau că a treia parte din populaţia rămasă va muri din pricina altei epidemii de ciumă (Apocalipsa 9:15-18)? Sau că o treime din apele mărilor se va transforma în sânge? Aş putea continua, dar ideea este că niciunul dintre lucrurile acestea nu s-a întâmplat încă, vor avea loc, dar nu încă. Şi ar trebui să fie înţeles clar că aceste epidemii sunt la scară mondială, nu doar local şi nu se vor abate doar asupra Israelului, ci asupra “locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod” (Apocalipsa 14:6), “din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă” (Apocalipsa 7:9, vezi şi 11:9, 18, 12:5, 13:7, 16:19, 17:15 şi multe alte versete).
Sunt şi dintre aceia care interpretează Apocalipsa şi evenimentele Necazului cel Mare ca ceva care s-a întâmplat deja în cel dintâi secol, dar din nou, când s-a întâmplat vreunul dintre lucrurile menţionate mai sus? Unii au folosit Matei 24:34, unde se spune: “nu va trece neamul acesta, până se vor întâmpla toate aceste lucruri.” Ei cred că “neamul acesta” au fost evreii care au trăit în zilele lui Hristos. Dar Hristos nu a spus “generaţia voastră” şi generaţia din context era aceea care va vedea toate lucrurile acelea. Unii au folosit cuvintele lui Hristos, care par să spună că se va întoarce în timpul vieţii apostolilor sau imediat după moartea acestora. “Eu vin curând:” (Apocalipsa 22:7), “vremea este aproape.” (Apocalipsa 22:10), “lucrurile care au să se întâmple în curând.” (Apocalipsa 22:6) Aceasta a fost explicată în REVENIREA LUI HRISTOS.
APOCALIPSA (DESCOPERIREA)
Este ultima carte din Noul Testament (Apocalipsa 1:1). Cuvântul “descoperire” poartă ideea de a descoperi ceva, în alte locuri este tradus “relevat”. Dumnezeu descoperă copiilor Săi cele ce se vor întâmpla (viitorul).
Sunt câteva erori care au fost făcute în legătură cu Apocalipsa, în primul rând credinţa că va fi mult mai rău spre sfârşit şi oricum se va întâmpla, deci noi nu putem face nimic. Dacă cineva crede că Hristos poate reveni în orice moment, atunci va trăi ca atare! Nu va fi o parte a problemei ci va lăsa ca lumina lui să strălucească. Apostolul Pavel a crezut că Hristos va reveni în timpul vieţii lui: “Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi…”. Pavel a fost autorul uman în mâna Domnului (II Petru 1:21), care a scris pasajul acesta şi a scris “noi”, nu aceia care vor trăi cândva în viitor. El avea speranţa că Hristos va reveni în timpul vieţii lui şi astfel a mers în lume să pornească biserici şi să câştige suflete pentru Hristos, proclamând Cuvântul lui Dumnezeu tuturor celor ce ascultau. Apostolul Pavel nu a spus: “Oricum nu putem să facem nimic, Biblia spune că va fi mult mai rău spre sfârşit.” Nu! Pavel mai degrabă a mers şi a “răscolit lumea”! (Faptele Apostolilor 17:6). Dacă revenirea lui Hristos ar fi avut loc în timpul vieţii lui Pavel, acesta a fost gata şi a fost pregătit şi pentru vremea când a murit şi a stat înaintea lui Hristos! Hristos vrea ca fiecare generaţie să aibă speranţa că El se va întoarce în timpul vieţii lor! Acesta este motivul pentru care nu ne dă nouă data revenirii Lui! “El le-a răspuns: „Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa.” (Faptele Apostolilor 1:7)
A doua eroare majoră în legătură cu Apocalipsa este interpretarea falsă cu privire la conţinutul acesteia. Sunt dintre aceia care spun că Apocalipsa este o carte numai simbolică, că evenimentele despre care vorbeşte aceasta nu vor avea loc literalmente (Vezi INTERPRETAREA). Vechiul Testament are multe profeţii cu privire la prima venire a lui Hristos pe pământ şi toate au fost împlinite literalmente.
Mai sunt şi aceia care cred că Apocalipsa trebuie introdusă în perioada Bisericii. Aceştia forţează diferite evenimente care au avut loc în trecut ca să se potrivească cu ceea ce scrie în Apocalipsa, acestea neputând fi susţinute. Apocalipsa spune că o pătrime din populaţia lumii va muri în urma unei singure epidemii de ciumă, s-a întâmplat aceasta vreodată? (Apocalipsa 6:8). Sau că a treia parte din populaţia rămasă va muri din pricina altei epidemii de ciumă (Apocalipsa 9:15-18)? Sau că o treime din apele mărilor se va transforma în sânge? Aş putea continua, dar ideea este că niciunul dintre lucrurile acestea nu s-a întâmplat încă, vor avea loc, dar nu încă. Şi ar trebui să fie înţeles clar că aceste epidemii sunt la scară mondială, nu doar local şi nu se vor abate doar asupra Israelului, ci asupra “locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod” (Apocalipsa 14:6), “din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă” (Apocalipsa 7:9, vezi şi 11:9, 18, 12:5, 13:7, 16:19, 17:15 şi multe alte versete).
Sunt şi dintre aceia care interpretează Apocalipsa şi evenimentele Necazului cel Mare ca ceva care s-a întâmplat deja în cel dintâi secol, dar din nou, când s-a întâmplat vreunul dintre lucrurile menţionate mai sus? Unii au folosit Matei 24:34, unde se spune: “nu va trece neamul acesta, până se vor întâmpla toate aceste lucruri.” Ei cred că “neamul acesta” au fost evreii care au trăit în zilele lui Hristos. Dar Hristos nu a spus “generaţia voastră” şi generaţia din context era aceea care va vedea toate lucrurile acelea. Unii au folosit cuvintele lui Hristos, care par să spună că se va întoarce în timpul vieţii apostolilor sau imediat după moartea acestora. “Eu vin curând:” (Apocalipsa 22:7), “vremea este aproape.” (Apocalipsa 22:10), “lucrurile care au să se întâmple în curând.” (Apocalipsa 22:6) Aceasta a fost explicată în REVENIREA LUI HRISTOS.
