PROROC
“Nu dispreţuiţi prorociile.” (I Tesaloniceni 5:20) Strong’s spune despre “a proroci” = “discurs emanat din inspiraţie divină ce declară scopul lui Dumnezeu, fie prin mustrarea şi admonestarea celor răi, sau prin mângâierea celor afectaţi, sau prin descoperirea lucrurilor ascunse; prevestirea evenimentelor viitoare.” (Vezi PROFEŢIA)
Câteodată, mari oameni ai lui Dumnezeu sunt numiţi proroci ai Domnului din respect şi recunoaştere a faptului că Dumnezeu i-a folosit în chip măreţ şi nu pentru că au prevestit viitorul. Totuşi, mai există şi astăzi adevăraţi proroci după standardele biblice? Sunt proroci falşi astăzi, precum au fost şi în vremurile biblice. Şi în 2000 de ani nu a fost produs nici un proroc care să se ridice la nivelul celor din Vechiul sau Noul Testament. Nici nu au fost adăugate cărţi în Biblie sau versete sau măcar un cuvinţel în cele două milenii.
“Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, proroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători;” (Efeseni 4:11) Funcţiile de apostol şi proroc au încetat. Efeseni 2:20 spune: “fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos;” Observaţi în versetul acesta că cele trei funcţii nu sunt menţionate (evanghelişti, pastori şi învăţători), pentru că aceştia nu fac parte din temelia bisericii, aşa cum au fost apostolii şi prorocii. Temelia bisericii a fost deja pusă şi Noul Testament a fost completat, temelia nu trebuie să fie pusă din nou! Funcţiile de evanghelist, pastor şi învăţător sunt pentru a zidi pe temelia aceasta, deci acestea există şi astăzi.
PROPOVĂDUIREA
Dumnezeu a ales propovăduirea ca metodă primară pentru câştigarea de suflete. “Căci întrucât lumea, cu înţelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înţelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioşi prin nebunia propovăduirii crucii” (I Corinteni 1:21). Învăţătura şi celalte lucruri sunt minunate pentru câştigarea de suflete, deoarece pun informaţiile necesare la dispoziţia celor ce ascultă, dar propovăduirea sau predicarea are în ea forţa şi impulsul care împinge sau constrânge! Aceasta îţi prinde sufletul şi-l pune în mişcare. Femeile ar trebui să înveţe doar pe alte femei şi pe copii (Tit 2:3-4). “Femeii nu-i dau voie să înveţe pe alţii, nici să se ridice mai presus de bărbat, ci să stea în tăcere.” (I Timotei 2:12 şi I Corinteni 14:34-35) Hristos a chemat doisprezece bărbaţi să fie apostoli ai Lui, nu douăsprezece femei.
Este greşit să spui o glumă de la amvon? “O inimă veselă este un bun leac” (Proverbe 17:22). Biserica este un spital spiritual şi câteodată medicamentul necesar este o inimă veselă. Dumnezeu foloseşte predicarea în multe feluri diferite. Unul poate fi înălţat, iar altul mustrat, unul poate primi adevărul, iar altul poate este mântuit sau poate cineva aude o poveste amuzantă şi râde, uitând astfel de problemele lui şi pleacă văzând lucrurile într-o lumină nouă. Pe de altă parte, gluma poate fi rea sau exagerată. “Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud.” (Efeseni 4:29) “Să nu se audă nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste care nu sunt cuviincioase; ci mai degrabă cuvinte de mulţumire.” (Efeseni 5:4)
Sunt slujitori care vor să fie numai “pozitivi”. Astfel s-a ajuns că astăzi sunt biserici aşa de pozitive încât nici nu se mai predică cele 10 porunci, deoarece sunt considerate prea negativiste, majoritatea începând cu: “Să nu…”. Cele zece porunci au fost date ca să ne arate că avem nevoie de mântuitor, nu să ne facă să ne simţim bine în pielea noastră. Cum poate cineva să ceară lui Hristos să intre în inima lui fără să se pocăiască de păcate? Cuvântul lui Dumnezeu spune: “propovăduieşte Cuvântul, stăruie asupra lui la timp şi nelatimp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi învăţătura.” (II Timotei 4:2) În multe biserici se acceptă îndemnul şi blândeţea, dar nu şi “mustrarea” sau “certarea”. Înainte de a planta, trebuie să cureţi terenul de buruieni. Nu vorbesc despre a fi nepoliticos sau a te crede mai sfânt, dar atunci când iubeşti pe cineva îndeajuns de mult, atunci îi vei spune ce trebuie să audă. Mulţi caută astăzi predicatori care să le spună ceea ce vor ei să audă, nu ce spune Biblia. Îmi place să predic despre dragostea lui Dumnezeu, dar Biblia spune “mustră, ceartă” după care “îndeamnă”.
Să presupunem că eşti acasă şi fiul tău aleargă la tine să-ţi arate că s-a tăiat la mână şi are mizerie şi cioburi în tăietură. Dai fuga cu el la doctor şi acesta începe imediat să-l bandajeze. Şi tu îi spui: “Doctore, n-ar trebui să cureţi şi să dezinfectezi întâi rana?”
“Nu,” spune el, “Am citit un studiu care spune că oamenilor le place să audă lucruri pozitive.” Şi fiul tău zâmbeşte când aude asta.
Dar tu insişti: “Doctore, nu înţelegi. Este mizerie şi cioburi în rana lui! Se va infecta dacă nu deschizi rana şi nu o cureţi.”
Doctorul spune: “Nu mai fi aşa de negativist. Ce fac eu acum este mai uşor pentru amândoi. Pe lângă asta, ai idee ce dureros va fi pentru fiul tău să deschid rana şi s-o curăţ?”
Şi fiul tău te roagă să asculţi de “doctorul care este aşa de drăguţ”.
Dar un doctor adevărat ar fi spus: “Fiule, o să te doară puţintel, dar dacă tratăm rana cum trebuie, mâna o să fie ca şi nouă.”
“Mâna Mea va fi împotriva prorocilor ale căror vedenii sunt înşelătoare şi ale căror prorocii sunt mincinoase; ei nu vor rămâne în adunarea poporului Meu, nu vor fi scrişi în cartea casei lui Israel, nici nu vor intra în ţara lui Israel. Şi veţi şti că Eu sunt Domnul Dumnezeu. Lucrurile acestea se vor întâmpla pentru că ei rătăcesc pe poporul Meu zicând: „Pace!”, când nu este pace. Poporul Meu zideşte un zid, şi ei îl tencuiesc cu ipsos.” (Ezechiel 13:9-10) “Caut eu oare, în clipa aceasta, să capăt bunăvoinţa oamenilor sau bunăvoinţa lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aş mai căuta să plac oamenilor, n-aş fi robul lui Hristos.” (Galateni 1:10)
De ce nu ai vrea ceea ce te-ar ajuta cu adevărat în loc de un plasture? Înainte de a însămânţa trebuie să pregăteşti terenul prin a scoate bolovanii şi buruienile afară (Matei 13:18-23). “Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea lui Hristos Isus, care are să judece viii şi morţii, şi pentru arătarea şi Împărăţia Sa: propovăduieşte Cuvântul, stăruie asupra lui la timp şi nelatimp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi învăţătura. Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători după poftele lor. Îşi vor întoarce urechea de la adevăr şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.” (II Timotei 4:1-4) În Biblie, îndemnarea este după “mustră, ceartă”!
“Nu dispreţuiţi prorociile.” (I Tesaloniceni 5:20) Strong’s spune despre “a proroci” = “discurs emanat din inspiraţie divină ce declară scopul lui Dumnezeu, fie prin mustrarea şi admonestarea celor răi, sau prin mângâierea celor afectaţi, sau prin descoperirea lucrurilor ascunse; prevestirea evenimentelor viitoare.” (Vezi PROFEŢIA)
Câteodată, mari oameni ai lui Dumnezeu sunt numiţi proroci ai Domnului din respect şi recunoaştere a faptului că Dumnezeu i-a folosit în chip măreţ şi nu pentru că au prevestit viitorul. Totuşi, mai există şi astăzi adevăraţi proroci după standardele biblice? Sunt proroci falşi astăzi, precum au fost şi în vremurile biblice. Şi în 2000 de ani nu a fost produs nici un proroc care să se ridice la nivelul celor din Vechiul sau Noul Testament. Nici nu au fost adăugate cărţi în Biblie sau versete sau măcar un cuvinţel în cele două milenii.
“Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, proroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători;” (Efeseni 4:11) Funcţiile de apostol şi proroc au încetat. Efeseni 2:20 spune: “fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos;” Observaţi în versetul acesta că cele trei funcţii nu sunt menţionate (evanghelişti, pastori şi învăţători), pentru că aceştia nu fac parte din temelia bisericii, aşa cum au fost apostolii şi prorocii. Temelia bisericii a fost deja pusă şi Noul Testament a fost completat, temelia nu trebuie să fie pusă din nou! Funcţiile de evanghelist, pastor şi învăţător sunt pentru a zidi pe temelia aceasta, deci acestea există şi astăzi.
PROPOVĂDUIREA
Dumnezeu a ales propovăduirea ca metodă primară pentru câştigarea de suflete. “Căci întrucât lumea, cu înţelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înţelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioşi prin nebunia propovăduirii crucii” (I Corinteni 1:21). Învăţătura şi celalte lucruri sunt minunate pentru câştigarea de suflete, deoarece pun informaţiile necesare la dispoziţia celor ce ascultă, dar propovăduirea sau predicarea are în ea forţa şi impulsul care împinge sau constrânge! Aceasta îţi prinde sufletul şi-l pune în mişcare. Femeile ar trebui să înveţe doar pe alte femei şi pe copii (Tit 2:3-4). “Femeii nu-i dau voie să înveţe pe alţii, nici să se ridice mai presus de bărbat, ci să stea în tăcere.” (I Timotei 2:12 şi I Corinteni 14:34-35) Hristos a chemat doisprezece bărbaţi să fie apostoli ai Lui, nu douăsprezece femei.
Este greşit să spui o glumă de la amvon? “O inimă veselă este un bun leac” (Proverbe 17:22). Biserica este un spital spiritual şi câteodată medicamentul necesar este o inimă veselă. Dumnezeu foloseşte predicarea în multe feluri diferite. Unul poate fi înălţat, iar altul mustrat, unul poate primi adevărul, iar altul poate este mântuit sau poate cineva aude o poveste amuzantă şi râde, uitând astfel de problemele lui şi pleacă văzând lucrurile într-o lumină nouă. Pe de altă parte, gluma poate fi rea sau exagerată. “Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud.” (Efeseni 4:29) “Să nu se audă nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste care nu sunt cuviincioase; ci mai degrabă cuvinte de mulţumire.” (Efeseni 5:4)
Sunt slujitori care vor să fie numai “pozitivi”. Astfel s-a ajuns că astăzi sunt biserici aşa de pozitive încât nici nu se mai predică cele 10 porunci, deoarece sunt considerate prea negativiste, majoritatea începând cu: “Să nu…”. Cele zece porunci au fost date ca să ne arate că avem nevoie de mântuitor, nu să ne facă să ne simţim bine în pielea noastră. Cum poate cineva să ceară lui Hristos să intre în inima lui fără să se pocăiască de păcate? Cuvântul lui Dumnezeu spune: “propovăduieşte Cuvântul, stăruie asupra lui la timp şi nelatimp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi învăţătura.” (II Timotei 4:2) În multe biserici se acceptă îndemnul şi blândeţea, dar nu şi “mustrarea” sau “certarea”. Înainte de a planta, trebuie să cureţi terenul de buruieni. Nu vorbesc despre a fi nepoliticos sau a te crede mai sfânt, dar atunci când iubeşti pe cineva îndeajuns de mult, atunci îi vei spune ce trebuie să audă. Mulţi caută astăzi predicatori care să le spună ceea ce vor ei să audă, nu ce spune Biblia. Îmi place să predic despre dragostea lui Dumnezeu, dar Biblia spune “mustră, ceartă” după care “îndeamnă”.
Să presupunem că eşti acasă şi fiul tău aleargă la tine să-ţi arate că s-a tăiat la mână şi are mizerie şi cioburi în tăietură. Dai fuga cu el la doctor şi acesta începe imediat să-l bandajeze. Şi tu îi spui: “Doctore, n-ar trebui să cureţi şi să dezinfectezi întâi rana?”
“Nu,” spune el, “Am citit un studiu care spune că oamenilor le place să audă lucruri pozitive.” Şi fiul tău zâmbeşte când aude asta.
Dar tu insişti: “Doctore, nu înţelegi. Este mizerie şi cioburi în rana lui! Se va infecta dacă nu deschizi rana şi nu o cureţi.”
Doctorul spune: “Nu mai fi aşa de negativist. Ce fac eu acum este mai uşor pentru amândoi. Pe lângă asta, ai idee ce dureros va fi pentru fiul tău să deschid rana şi s-o curăţ?”
Şi fiul tău te roagă să asculţi de “doctorul care este aşa de drăguţ”.
Dar un doctor adevărat ar fi spus: “Fiule, o să te doară puţintel, dar dacă tratăm rana cum trebuie, mâna o să fie ca şi nouă.”
“Mâna Mea va fi împotriva prorocilor ale căror vedenii sunt înşelătoare şi ale căror prorocii sunt mincinoase; ei nu vor rămâne în adunarea poporului Meu, nu vor fi scrişi în cartea casei lui Israel, nici nu vor intra în ţara lui Israel. Şi veţi şti că Eu sunt Domnul Dumnezeu. Lucrurile acestea se vor întâmpla pentru că ei rătăcesc pe poporul Meu zicând: „Pace!”, când nu este pace. Poporul Meu zideşte un zid, şi ei îl tencuiesc cu ipsos.” (Ezechiel 13:9-10) “Caut eu oare, în clipa aceasta, să capăt bunăvoinţa oamenilor sau bunăvoinţa lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aş mai căuta să plac oamenilor, n-aş fi robul lui Hristos.” (Galateni 1:10)
De ce nu ai vrea ceea ce te-ar ajuta cu adevărat în loc de un plasture? Înainte de a însămânţa trebuie să pregăteşti terenul prin a scoate bolovanii şi buruienile afară (Matei 13:18-23). “Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea lui Hristos Isus, care are să judece viii şi morţii, şi pentru arătarea şi Împărăţia Sa: propovăduieşte Cuvântul, stăruie asupra lui la timp şi nelatimp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi învăţătura. Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători după poftele lor. Îşi vor întoarce urechea de la adevăr şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.” (II Timotei 4:1-4) În Biblie, îndemnarea este după “mustră, ceartă”!