SABATUL
Nu a fost un semn pentru biserică, ci un semn pentru Israel și niciodată nu a fost schimbat (Exod 31:13-17, Ezechiel 20:12). Sunt două sisteme de închinare în Biblie, religia iudaică în Vechiul Testament și religia creștină în Noul Testament. Ambele au mântuirea prin credință (Romani 4:3-6), dar sunt și diferențe majore care nu se pot amesteca.
Religia iudaică. Religia creștină.
1) Jertfirea animalelor. 1) Hristos este jertfa noastră (Efeseni 5:2).
2) Templu la Ierusalim. 2) Trupurile noastre sunt temple ale lui Dumnezeu (I Corinteni 6:19).
3) Sinagoga. 3) Biserica (Matei 16:18).
4) Tăierea împrejur. 4) Botezul (Matei 28:19, Galateni 5:6, 11).
5) Marele Preot este un om. 5) Hristos este Marele Preot. (Evrei 5:10)
6) Sabatul (Sâmbăta). 6) Duminica (Faptele Apostolilor 20:7).
Nu vrem să amestecăm cele două sisteme de închinare și să alegem care părți să le păzim. Sabatul este în ziua de sâmbătă (Deuteronom 5:14) și este pentru Israel. Nu a fost niciodată, schimbat deoarece este un “legământ necurmat” și este un “semn” între Israel și Dumnezeu. “Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: „Să nu care cumva să nu țineți Sabatele Mele, căci acesta va fi între Mine și voi și urmașii voștri un semn…” (Exod 31:13). “Copiii lui Israel să păzească Sabatul, prăznuindu-l, ei și urmașii lor, ca un legământ necurmat. Acesta va fi între Mine și copiii lui Israel un semn veșnic” (Exod 31:16-17). Sabatul nu a fost un semn între Dumnezeu și Biserică sau altcineva, altfel cum ar fi putut fi un “semn” între Dumnezeu și copiii lui Dumnezeu?
Hristos și apostolii au mers în sinagogi ca să învețe pe oameni sâmbăta (Sabat), deoarece era ziua în care evreii se adunau ca să se închine. Duminica a fost stabilită după ce Hristos a înviat în prima zi din săptămână (duminica). “Isus, după ce a înviat, în dimineața zilei dintâi a săptămânii…” (Marcu 16:9). Apostolii au profitat cât au putut de mult de sinagogă ca să mărturisească evreilor, până au fost dați afară. Pavel a instruit bisericile să păstreze duminica (prima zi a săptămânii). “Cât privește strângerea de ajutoare pentru sfinți, să faceți și voi cum am rânduit bisericilor Galatiei. În ziua dintâi a săptămânii [duminică], fiecare din voi să pună deoparte acasă ce va putea, după câștigul lui…” (I Corinteni 16:1-2). Punctul este acela că apostolul Pavel nu le dădea doar sugestii, ci poruncea bisericilor “ziua dintâi a săptămânii”, nu Sabatul, care este ziua a șaptea a săptămânii.
Sabatul a fost una dintre cele Zece Porunci: “Ține ziua de odihnă, ca s-o sfințești, cum ți-a poruncit Domnul Dumnezeul tău.” (Deuteronom 5:12). Dar de porunca aceasta este atașat un lucru care nu este atașat de niciuna dintre celelalte porunci. “Adu-ți aminte că și tu ai fost rob în țara Egiptului, și Domnul, Dumnezeul tău, te-a scos din ea cu mână tare și cu braț întins: de aceea ți-a poruncit Domnul Dumnezeul tău să ții ziua de odihnă.” (Deuteronom 5:15). Sabatul a fost instituit în timpul izbăvirii din Exod, dar Biserica a fost izbăvită de către Hristos (Galateni 5:1). Sabatul este doar unul dintre multele lucruri pe care moartea, îngroparea și învierea lui Hristos le-a oprit (Coloseni 2:16-17).
Adventiștii de ziua a șaptea țin Sabatul Evreiesc (sâmbăta) și spun că dacă nu ținem sabatul atunci avem semnul fiarei (666)! Ar fi bine pentru aceștia să mediteze asupra pasajului din Romani 14:1, 5-6: “Primiți bine pe cel slab în credință și nu vă apucați la vorbă asupra părerilor îndoielnice…Unul socotește o zi mai presus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredințat în mintea lui. Cine face deosebire între zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n-o face.”
Dumnezeu Tatăl este căsătorit cu Israel și Hristos este logodit cu Biserica. Noi păzim legea morală, dar nu și legile care sunt un semn între Dumnezeu și Israel. Sunt lucruri pe care Hristos le-a schimbat, precum mâncarea pe care o putem mânca (Faptele Apostolilor 10:9-16, vezi PORCUL), ziua de închinare (Coloseni 2:16-17), tăierea împrejur și multe alte lucruri (Galateni 5:2-3). Neamurile, aceia care nu sunt evrei sau creștinii care țin Sabatul nu țin toată Legea Vechiului Testament, ci aleg și țin numai ce le place. De exemplu, Vechiul Testament zice: “Să nu porți o haină țesută din felurite fire, din lână și in unite împreună.” (Deuteronom 22:11) Deseori, cei ce țin Sabatul, poartă haine diferite din lână, bumbac, in, mătase, nylon, poliester etc. Problema nu este că poartă haine din materiale diferite, ci că aceștia pretind că ascultă de Vechiul Testament, dar nu o fac, chiar dacă o fac doar parțial. Nici măcar Sabatul nu îl țin așa cum este dat în Biblie: “Șase zile să lucrați, dar ziua a șaptea să vă fie sfântă; acesta este Sabatul, ziua de odihnă, închinată Domnului. Cine va face vreo lucrare în ziua aceea să fie pedepsit cu moartea. Să n-aprinzi foc, în niciuna din locuințele voastre, în ziua Sabatului.” (Exod 35:2-3). Ei cu siguranță nu fac asta, de fapt ar fi imposibil ca cineva să trăiască în nordul Rusiei, Alaska, Suedia, Islanda sau alte astfel de locuri, unde o noapte poate dura și câteva luni! Deci, aceștia ar trebui să înghețe în toată această perioadă? Sabatul Evreiesc a fost în mod evident pentru Israel, care se află într-un climat mai cald, în țara pe care Dumnezeu le-a dat-o.
Hristos a înviat în prima zi a săptămânii (Marcu 16:9) și imediat după asta S-a întâlnit cu apostolii în prima zi din săptămână (Ioan 20:19). “În ziua dintâi a săptămânii, eram adunați laolaltă ca să frângem pâinea…” (Faptele Apostolilor 20:7). Duminica a fost ziua în care ucenicii se strângeau laolaltă ca să “frângă pâinea” și trebuiau să știe dinainte ca să se poată întâlni să facă asta, de aceea ziua de duminică era o zi deja stabilită.
Pavel și Hristos au mers în sinagogi de Sabat ca să le folosească drept loc unde să predice Evanghelia. Iar Hristos a pornit Biserica, nu o sinagogă. Nicăieri în Noul Testament nu este porunca de a ține Sabatul. Și în niciuna dintre multele liste din Noul Testament cu păcate nu este menționată încălcarea Sabatului ca și păcat. Singura poruncă din Noul Testament cu privire la Sabat este aceea că este greșit să judeci pe cei ce nu îl țin! “Nimeni, dar, să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură, sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă sau cu privire la o zi de Sabat” (Coloseni 2:16).
Nu a fost un semn pentru biserică, ci un semn pentru Israel și niciodată nu a fost schimbat (Exod 31:13-17, Ezechiel 20:12). Sunt două sisteme de închinare în Biblie, religia iudaică în Vechiul Testament și religia creștină în Noul Testament. Ambele au mântuirea prin credință (Romani 4:3-6), dar sunt și diferențe majore care nu se pot amesteca.
Religia iudaică. Religia creștină.
1) Jertfirea animalelor. 1) Hristos este jertfa noastră (Efeseni 5:2).
2) Templu la Ierusalim. 2) Trupurile noastre sunt temple ale lui Dumnezeu (I Corinteni 6:19).
3) Sinagoga. 3) Biserica (Matei 16:18).
4) Tăierea împrejur. 4) Botezul (Matei 28:19, Galateni 5:6, 11).
5) Marele Preot este un om. 5) Hristos este Marele Preot. (Evrei 5:10)
6) Sabatul (Sâmbăta). 6) Duminica (Faptele Apostolilor 20:7).
Nu vrem să amestecăm cele două sisteme de închinare și să alegem care părți să le păzim. Sabatul este în ziua de sâmbătă (Deuteronom 5:14) și este pentru Israel. Nu a fost niciodată, schimbat deoarece este un “legământ necurmat” și este un “semn” între Israel și Dumnezeu. “Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: „Să nu care cumva să nu țineți Sabatele Mele, căci acesta va fi între Mine și voi și urmașii voștri un semn…” (Exod 31:13). “Copiii lui Israel să păzească Sabatul, prăznuindu-l, ei și urmașii lor, ca un legământ necurmat. Acesta va fi între Mine și copiii lui Israel un semn veșnic” (Exod 31:16-17). Sabatul nu a fost un semn între Dumnezeu și Biserică sau altcineva, altfel cum ar fi putut fi un “semn” între Dumnezeu și copiii lui Dumnezeu?
Hristos și apostolii au mers în sinagogi ca să învețe pe oameni sâmbăta (Sabat), deoarece era ziua în care evreii se adunau ca să se închine. Duminica a fost stabilită după ce Hristos a înviat în prima zi din săptămână (duminica). “Isus, după ce a înviat, în dimineața zilei dintâi a săptămânii…” (Marcu 16:9). Apostolii au profitat cât au putut de mult de sinagogă ca să mărturisească evreilor, până au fost dați afară. Pavel a instruit bisericile să păstreze duminica (prima zi a săptămânii). “Cât privește strângerea de ajutoare pentru sfinți, să faceți și voi cum am rânduit bisericilor Galatiei. În ziua dintâi a săptămânii [duminică], fiecare din voi să pună deoparte acasă ce va putea, după câștigul lui…” (I Corinteni 16:1-2). Punctul este acela că apostolul Pavel nu le dădea doar sugestii, ci poruncea bisericilor “ziua dintâi a săptămânii”, nu Sabatul, care este ziua a șaptea a săptămânii.
Sabatul a fost una dintre cele Zece Porunci: “Ține ziua de odihnă, ca s-o sfințești, cum ți-a poruncit Domnul Dumnezeul tău.” (Deuteronom 5:12). Dar de porunca aceasta este atașat un lucru care nu este atașat de niciuna dintre celelalte porunci. “Adu-ți aminte că și tu ai fost rob în țara Egiptului, și Domnul, Dumnezeul tău, te-a scos din ea cu mână tare și cu braț întins: de aceea ți-a poruncit Domnul Dumnezeul tău să ții ziua de odihnă.” (Deuteronom 5:15). Sabatul a fost instituit în timpul izbăvirii din Exod, dar Biserica a fost izbăvită de către Hristos (Galateni 5:1). Sabatul este doar unul dintre multele lucruri pe care moartea, îngroparea și învierea lui Hristos le-a oprit (Coloseni 2:16-17).
Adventiștii de ziua a șaptea țin Sabatul Evreiesc (sâmbăta) și spun că dacă nu ținem sabatul atunci avem semnul fiarei (666)! Ar fi bine pentru aceștia să mediteze asupra pasajului din Romani 14:1, 5-6: “Primiți bine pe cel slab în credință și nu vă apucați la vorbă asupra părerilor îndoielnice…Unul socotește o zi mai presus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredințat în mintea lui. Cine face deosebire între zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n-o face.”
Dumnezeu Tatăl este căsătorit cu Israel și Hristos este logodit cu Biserica. Noi păzim legea morală, dar nu și legile care sunt un semn între Dumnezeu și Israel. Sunt lucruri pe care Hristos le-a schimbat, precum mâncarea pe care o putem mânca (Faptele Apostolilor 10:9-16, vezi PORCUL), ziua de închinare (Coloseni 2:16-17), tăierea împrejur și multe alte lucruri (Galateni 5:2-3). Neamurile, aceia care nu sunt evrei sau creștinii care țin Sabatul nu țin toată Legea Vechiului Testament, ci aleg și țin numai ce le place. De exemplu, Vechiul Testament zice: “Să nu porți o haină țesută din felurite fire, din lână și in unite împreună.” (Deuteronom 22:11) Deseori, cei ce țin Sabatul, poartă haine diferite din lână, bumbac, in, mătase, nylon, poliester etc. Problema nu este că poartă haine din materiale diferite, ci că aceștia pretind că ascultă de Vechiul Testament, dar nu o fac, chiar dacă o fac doar parțial. Nici măcar Sabatul nu îl țin așa cum este dat în Biblie: “Șase zile să lucrați, dar ziua a șaptea să vă fie sfântă; acesta este Sabatul, ziua de odihnă, închinată Domnului. Cine va face vreo lucrare în ziua aceea să fie pedepsit cu moartea. Să n-aprinzi foc, în niciuna din locuințele voastre, în ziua Sabatului.” (Exod 35:2-3). Ei cu siguranță nu fac asta, de fapt ar fi imposibil ca cineva să trăiască în nordul Rusiei, Alaska, Suedia, Islanda sau alte astfel de locuri, unde o noapte poate dura și câteva luni! Deci, aceștia ar trebui să înghețe în toată această perioadă? Sabatul Evreiesc a fost în mod evident pentru Israel, care se află într-un climat mai cald, în țara pe care Dumnezeu le-a dat-o.
Hristos a înviat în prima zi a săptămânii (Marcu 16:9) și imediat după asta S-a întâlnit cu apostolii în prima zi din săptămână (Ioan 20:19). “În ziua dintâi a săptămânii, eram adunați laolaltă ca să frângem pâinea…” (Faptele Apostolilor 20:7). Duminica a fost ziua în care ucenicii se strângeau laolaltă ca să “frângă pâinea” și trebuiau să știe dinainte ca să se poată întâlni să facă asta, de aceea ziua de duminică era o zi deja stabilită.
Pavel și Hristos au mers în sinagogi de Sabat ca să le folosească drept loc unde să predice Evanghelia. Iar Hristos a pornit Biserica, nu o sinagogă. Nicăieri în Noul Testament nu este porunca de a ține Sabatul. Și în niciuna dintre multele liste din Noul Testament cu păcate nu este menționată încălcarea Sabatului ca și păcat. Singura poruncă din Noul Testament cu privire la Sabat este aceea că este greșit să judeci pe cei ce nu îl țin! “Nimeni, dar, să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură, sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă sau cu privire la o zi de Sabat” (Coloseni 2:16).
